2030

Si imi amintesc cum vedeam noi orasul, intr-o vreme in care cele mai inalte cladiri aveau patru etaje: masini pe perna de aer, taxiuri aeriene, cladiri de zeci (sute?) de etaje, in fine, cam tot ce vedeam si citeam prin filmele si cartile SF ale vremii.

Prin anii ’90, cineva a organizat un concurs cu tema ”Ultimul Craciun al mileniului“. Amintindu-mi de exagerarile adolescentei, am trimis un text normal, chiar mainstream, convins fiind ca anul 2000 nu va fi cu nimic altfel decit 1994 sau cat o fi fost atunci. Am dezamagit. Mi s-a spus: „Ma asteptam la altceva de la tine“.

• Cum îi sprijinim pe cei care au pierdut pe cineva drag ori sunt la final de…
• Gardieni, creatori și simboluri ale puterii: Dragonii nu au fost întotdeauna personaje negative

Tinand cont de cele doua experiente in a face „predictii“, incerc sa fiu visator in teme si ponderat in aproximari.

Ce cred eu?
Cred ca vom trai mai mult. Dincolo de tratamentele naturiste si/sau adoptarea unei alimentatii sanatoase, in slujba vietii si nu impotriva ei, cercetarile din domeniul geneticii vor descoperi modul de functionare si intretinere a sistemului numit om viu si sanatos. In asa fel incat cei 120 de ani, cat se spune ca va fi termenul de valabilitate al fiintei umane, sa poata fi atinsi de cat mai multi dintre noi.

Cred ca persoanele cu dizabilitati din nastere sau dobandite vor avea sansa unei vieti tot mai apropiate de normalitate. Iar oamenii purtatori de proteze nu vor fi perceputi ca cyborgi, personaje din romanele/filmele SF, ci pur si simplu ca oameni reparati. Si nici lor, nici celorlalti nu o sa le fie jena de asta.

Cred ca Omul, ca specie, este inca in plin proces evolutiv.

Cred ca daca nu vom reusi sa gasim leacuri pentru bolile fatale, vom reusi macar sa gasim metode de a le preveni sau vindeca in fazele incipiente.

Cred ca vom relua zborurile in spatiul cosmic si ca vom ajunge din nou pe Luna. Chiar daca, poate, nu vom reusi pana in 2030 sa construim si baza lunara care sa ne ajute sa pasim, in faza a doua, pe Marte.

Cred ca vom intelege in sfarsit (daca nu de bunavoie, atunci macar de frica) faptul ca, daca vrem sa traim pe Terra, trebuie s-o respectam, s-o pastram in bune conditii, s-o ingrijim.

Cred ca democratiile inca isi vor cauta forma de guvernamant ideala, dar vor mai curge multe voturi pe apa Sambetei pana s-o gaseasca.

Cred ca domeniul comunicatiilor va deveni una dintre principalele componente sociale ale dezvoltarii tehnologice. Omul este o specie care nu poate exista in afara comunicarii.

Cred ca se va gasi un inlocuitor pentru „copacii morti“ (hartie), astfel incat cartea, in formatul ei obisnuit, de azi, nu va disparea si nici nu va fi inlocuita de versiunea ei electronica.

Cred ca se va inventa autovehiculul care sa poata fi condus fara a fi actionat cu ambele maini si cu ambele picioare in acelasi timp. De cand s-au inventat jocurile electronice, se stie ca un joystick poate fi suficient.

Ce nu cred?
Nu cred ca ne vom cunoaste inca vecinii inteligenti din galaxie. Nu cred ca omenirea va pieri.

Si cum nu toate lucrurile sunt albe sau negre, nu toate se pot transa cu DA sau NU, nu tot ce tine de viitorul (apropiat sau indepartat) al Omului are legatura cu stiinta si tehnologia, mai exista o categorie la care as vrea sa punctez.

Ce imi doresc?
Imi doresc sa ajungem la o intelegere cu Dumnezeu: El sa nu ne mai ceara credinta oarba (fundamentalism, fanatism si alte -isme rigide), iar noi sa nu-i mai cerem minuni.