Google Wars

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

 Astazi, prin intermediul unui blog, oricine poate transmite orice. Atat din acest motiv, cat si din cauza ca internetul, de la nasterea sa si pana astazi, este un no man’s land – in care orice regula de conduita etica (daca exista) poate fi usor incalcata –, as defini situatia data putin mai nuantat. Adica un soi libertarianism extrem, cu accente pronuntate de anarhie.

Ce inseamna, de fapt, aceasta anarhie online? Razboiul impotriva pirateriei a fost pierdut. Absolut toata lumea detine ilegal cel putin un program, un joc, un film sau o gramada de mp3-uri pe computerul de acasa. In plus, institutiile traditionale de mass media pierd teren in fata unor tineri „neprofesionisti“ care au un mesaj cu mult mai adecvat generatiei iPod, pr0n, emo si youtube, din care fac parte. Bloggerii de oriunde au devenit constienti de aceasta realitate, iar acum incearca sa-si capteze fatis cat mai mult capital de audienta de pe urma ei. De exemplu, in blogosfera romaneasca a devenit de notorietate razboiul pe care Zoso (www.zoso.ro) il duce (uneori motivat si pe buna dreptate, alteori gratuit si mojicesc) impotriva jurnalistilor din presa scrisa si TV.

Care sunt urmarile? Pe termen scurt, in masura in care „scriitorii online“ nu se vor profesionaliza rapid, blogosfera de succes (adica cu cel mai mare trafic) va insemna in primul rand blogosfera manelizata, pe modelul Libertatea si OTV. Pe termen lung insa, inevitabil, o parte a blogurilor (sau a ceea ce vor ajunge ele in cativa ani, in Web 3.0) se vor transforma, se vor nisa si, in timp, vor capata autoritate si recunoastere valorica worldwide. Se vor constitui asadar in elite, iar libertarianismul online de astazi va fi inlocuit de un nou conservatorism.

Cine profita de aceasta situatie? Cum ar spune un personaj bizar care a salvat un film prost, „irrevocably“, profitorii sunt fie micii bisnitari, fie marii rechini. Colegii mei de la Ziarul Financiar i-ar numi, „systemic“, marii jucatori – Google, Microsoft, Yahoo, Amazon etc. Dependenta individului de computer a atins cote alarmante. „Ergo“, ne sunt bagate pe gat din ce in ce mai multe servicii si produse online, menite a ne crea iluzia unui webparadis total, o Utopia in care toata lumea poate face orice. „Concordantly“, viata noastra cotidiana, in cele mai mici amanunte, incepe sa fie controlata din ce in ce mai mult de mediul virtual.

Ce e de facut? Chiar daca raportul organizatiei Privacy International (care acuza acum cateva saptamani Google ca fura datele confidentiale ale navigatorilor sai pentru a le folosi in campanii de advertising) este – poate – imatur si hilar, semnalele de alarma trase din ce in ce mai des ar trebui sa ne puna serios pe ganduri… cat timp mai avem aceasta capacitate.

foto: Adrian Stoicoviciu