Sirul infinit al semnelor de intrebare

Sau citesc o informatie care exista undeva, asa cum cei care au calculatoare pot citi informatia virtuala existenta pe internet? Informatia de pe web exista permanent, e acolo, ne inconjoara tot timpul, dar numai cei care au calculatoare sunt constienti de existenta ei si o pot accesa.

Cei care sunt inzestrati cu darul premonitiei nu sunt oare terminale vii ce acceseaza o informatie universala, care exista, dar nu e accesibila tuturor? De cativa ani, cosmologii vorbesc tot mai insistent despre posibilitatea ca informatia, la fel ca materia si energia, sa fi aparut in momentul Big-Bang-ului. Altfel, se intreaba ei, cum se face ca, la miliarde de ani-lumina in spatiu si la miliarde de ani in timp, toate corpurile ceresti se misca dupa aceleasi legi, care nu sunt altceva decat expresia unui algoritm universal?

• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România
• Ziua în care accesul la informaţie nu a mai depins de avere

Singura explicatie pare a fi aceea ca toata materia cosmica a preluat, in clipa primordiala a Universului, aceeasi informatie, pe care, de atunci, o poarta cu ea. Dar, daca ar fi asa, ar disparea liberul arbitru, destinul ne-ar fi scris ca un program, nu ar mai exista nici rai, nici iad si – asa cum cred religiile orientale, dar si pieile rosii din America – ar insemna ca doar trecem de aici dincolo si ne intoarcem, intr-un du-te vino cosmic, parte a informatiei universale, parte a Cosmosului.

Poate ca, atunci cand s-a nascut Universul, Programul a prevazut aparitia sistemului solar, a Pamantului, a vietii, a omului, a fiecaruia dintre noi? Sau a prevazut posibilitatea lui insusi de a dezvolta programe subsidiare, pe masura ce apar necesitati suplimentare: plantele, insectele, dinozaurii, oamenii – noi, fiecare dintre noi? Cum a aparut ADN-ul, programul care guverneaza existenta – nu si destinul – a tot ce e viu? Nimeni nu stie sa explice felul cum a aparut viata. Sau cum se termina ori se continua ea. Cum pot afla unii ce se va intampla peste zile si ani decat citind un program existent undeva? Dar unde? Probabil ca marile victorii ale stiintei secolului acestuia si ale celor viitoare vor fi descifrarea acestui mister si intelegerea telepatiei si a comunicarii dintre om si Univers.

Intelegerea misterului aparitiei vietii intr-un Cosmos in care numai 4% din materie e organizata din aceleasi particule atomice precum cele care ne alcatuiesc pe noi si tot ceea ce numim Natura. In lumea „materiei intunecate“ care domina Universul, exista oare viata, civilizatii, sperante, dragoste, ura, paradis si infern? Ce e oare acolo? In momentul Big-Bang-ului, sa ne fi ales Universul doar pe noi? Pana la Copernic si Galilei, am crezut ca suntem in centrul Universului. De atunci nu mai putem trai cu acest orgoliu, mai ales ca, se pare, exista un numar infinit de Universuri. Ce este in ele? In mod sigur, un numar infinit de semne de intrebare. Dar cine a inventat semnul de intrebare?