Rennes-le-Château Arcadia Cavalerilor Templieri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

FACTS

De asemenea, numele celui mai faimos rege merovingian, Arthur, vine din cuvantul celt „arth”, care este tradus in latina „ursus”. Stramosii regilor sacri ar fi fost un neam semitic, alungat de evrei din Palestina sub acuzatia de idolatrie. Ajunsi in Arcadia, ei au fondat Troia, moment consemnat de Homer. Desi au fost recunoscuti ca regi timp de mai bine de 200 de ani (secolele VI-VIII d.Hr.), merovingienii nu au guvernat de fapt niciodata, lasand administrarea regatului in grija unui ministru.

Unul dintre acestia a fost Pepin cel Scurt, intemeietorul dinastiei carolingiene, care a luat locul celei merovingiene. Fiul ultimului rege merovingian, Siegebert, a supravietuit masacrului care a pus capat dinastiei. Mai mult, el s-a casatorit cu fiica unui rege vizigot de la care a capatat domeniul Rhaede (pe care l-a numit Rennes-le-Château), iar unul dintre nepotii sai a fost nimeni altul decat Godfroi de Bouillon – unul dintre cei noua intemeietori ai Ordinului Cavalerilor Templieri.

Ordinul si Templul
Ordinul Cavalerilor Templieri a fost creat in 1118, din initiativa a noua cavaleri, pentru a proteja pelerinii pe drumul catre Ierusalim. La scurt timp dupa infiintare, ordinul a devenit extrem de bogat si s-a transformat intr-o veritabila forta politica si militara: au fost construite comandamente in majoritatea regatelor europene, iar numarul cavalerilor a sporit neincetat.

Subordonati formal doar papei, templierii au devenit din ce in mai orgoliosi (comandamentele ascultau numai de ordinele Marelui Maestru) si s-au implicat in afacerile interne ale regatelor europene si ale celor din Orientul Mijlociu, fapt care a deranjat din ce in ce mai mult respectivele monarhii. Se banuieste ca, in Ierusalim, acestia au gasit o parte din comoara Templului lui Solomon (printre care Chivotul Legii) si au descoperit mai multe secrete legate de viata lui Iisus.

Pe 13 octombrie 1307, din ordinul papei Clement al V-lea si al regelui Filip cel Frumos al Frantei, templierii au fost arestati si acuzati de blasfemie, idolatrie si satanism. Desi se stia ca ordinul era foarte prosper, nicaieri nu s-au gasit bogatiile fabuloase pe care templierii le-ar fi adus din Ierusalim, fapt ce a alimentat ipoteza unei comori ingropate intr-un loc necunoscut.