Homo tehnologicus

Cabanele din munti „fara acoperire“  in privinta telefoniei mobile au devenit destinatii de vacanta very cool. Un dezavantaj tehnologic s-a transformat, iata, intr-un avantaj comercial, pentru ca unul dintre rasfaturile supreme este, mai nou, sa te eliberezi, fie si pentru un weekend, de sub tirania telefonului mobil.

Omul modern a devenit pe nesimtite un hibrid biologico-tehnologic, nu neaparat din categoria cyborgilor, asa cum isi imaginau unii, ci intr-o maniera mai simpla: poarta cu sine sau se conecteaza foarte des la diverse echipamente de comunicatie si entertainment. Altfel, nu se simte intreg si confortabil, iar uneori traieste un sentiment de vinovatie si de anxietate pentru faptul de a fi rupt legaturile cu ceilalti. A uita acasa sau a pierde telefonul mobil este echivalent cu un disconfort insemnat. Un computer conectat la internet este, pentru majoritatea, o tentatie irezistibila.

Omul tehnologic s-a obisnuit – sau a fost obisnuit de catre gigantii IT&C – sa nu mai depinda de locul in care se afla pentru a comunica si a lucra cu altii. Aflat la mii de kilometri departare, chiar si intr-un avion transatlantic care zboara la 11.000 de metri altitudine, are toate uneltele la indemana pentru a crea idei sau a lua decizii transmisibile instantaneu catre locatia dorita.

Fiinta duala
Homo tehnologicus este o fiinta duala. Pe langa existenta fizica, banala, odata intrat in mediul digital, isi construieste, uneori fara a fi constient de aceasta, o dublura virtuala, care il reprezinta cu fidelitate.

Navigarea pe internet lasa urme. Inscrierea pe marile portaluri cum ar fi Yahoo! sau Google duce automat la inregistrarea preferintelor de consum multimedia. Serverul recunoaste si stocheaza anumite activitati si modeleaza apoi subtil continutul livrat in functie de aceasta istorie.

Au aparut deja sfaturi despre cum sa-ti protejezi „fiinta digitala“ in caz de moarte subita, deoarece, in cazul a sute de milioane de Homo tehnologicus, identitatea lor pe internet are drept substanta consistenta insusi continutul multimedia pe care il produc cu frenezie. Printre aceste proceduri „de criza“, la loc de cinste se afla incredintarea catre o persoana apropiata a parolelor de acces la blogul personal sau la depozitul de poze si filme. Un gen de executor testamentar al vietii de dupa moarte pe world wide web. „Daca aveti cateva mii de vizitatori pe zi ai blogului dvs., cine ii va anunta in cazul in care dispareti din aceasta lume?“ – este una dintre intrebarile la moda pe site-urile de gen.Deja bunurile aflate in proprietatea unor indivizi sunt completate in ultimii ani de „averea“ pe care au construit-o in mediul digital: fotografii, site-uri, filme etc.

Recrearea realitatii
Apetitul dintotdeauna pentru mituri si eresuri al fiintei umane capata noi dimensiuni la Homo tehnologicus. Lumea inconjuratoare a devenit banala si insuficienta si se cere neaparat dublata de o alta creata artificial. Nu este vorba doar de universul virtual al jocurilor, ci si de mediul inconjurator fabricat pe baza unei materii prime neobisnuite: insasi realitatea „reala“. Noile televizoare imense cu plasma sau cu cristale lichide, sistemele de sunet cu sase sau mai multe boxe reproduc lumea inconjuratoare intr-o noua dimensiune, mai spectaculoasa. O lume filtrata de software si hardware, in care nuantele sunt mai tari, daca nu-s chiar violente. Un recif de corali vazut intr-o aventura de scuba diving ii poate parea de-a dreptul „decolorat“ unui om care l-a privit anterior indelung pe un ecran de ultima generatie. Si un alt exemplu: computerele care imprastie diverse arome fac furori in Asia si e o chestiune de timp pana vor deveni banale si in Europa.
Senzatiile pe care le produce natura nu mai sunt de ajuns, asadar, pentru noul om. El vrea senzatii artificiale potentate la maximum si prefera floarea alcatuita de cristalele lichide, viu colorata, celei naturale.

Pretul platit
Aceasta fascinatie a omului pentru hi-tech are un pret. Nimeni nu stie cum vor arata comportamental, la maturitate, generatiile viitoare; copiii de azi intra in mediul digital inca de cum incep sa vada si sa distinga contururile. La doi-trei ani deja, se descurca cu computerul. Manuiesc gadgeturile cu un instinct iesit din comun. Sunt bombardati cu informatie si deprinsi sa „traiasca“ alaturi de fiintele virtuale din computer games. Homo tehnologicus este deocamdata in perioada copilariei, asadar. Maturii de azi au invatat, in majoritate, sa utilizeze computerul fortati de societate si inca mai pastreaza o rezerva fata de excesele tehnologice. Copiii maturilor de azi se vor arunca insa cu toata forta in spatiul digital. O cale fara intoarcere.

La inceputul mileniului trei, unii oameni traiesc spaima viscerala ca li se vor implanta in trup cipuri care sa functioneze ca acte de identitate sau carduri de credit. Nu au de ce sa se teama, pentru ca implantul a fost facut deja. Psihologic. Ce este dependenta noastra de telefonul mobil altceva decat un implant? E adevarat, nu sub piele ( deocamdata), ci in minte.