Viaţa de pe Terra a fost împrăştiată în tot Universul?

Acum 65 de milioane de ani, un asteroid cu diametrul de circa 10 km a izbit Pământul şi a pus capăt domniei de 165 de milioane de ani a dinozaurilor. Acum, noi cercetări vin să arate că evenimentul ar fi aruncat în spaţiu miliarde de tone de fragmente de rocă, potenţial purtătoare de germeni ai vieţii.

Cercetătorii de la Universitatea Kyoto Sangyo, din Japonia, susţin că au aflat unde au ajuns o parte din aceste fragmente de rocă. Aşa se face că ei şi-au concentrat eforturile asupra unor bucăţi de roci care au avut posibilitatea de a ajunge în locuri din galaxie ce ar favoriza apariţia vieţii. Pe lista cercetătorilor au ajuns planete şi sateliţi naturali despre care se presupune că au apă, precum satelitul lui Jupiter – Europa, satelitul lui Saturn – Enceladus şi exoplanetele asemănătoare cu Pământul.

• Când devine sforăitul un pericol pentru sănătate?
• VIDEO: Un robot umanoid prezentat în China a executat un dans tradițional cu sabie

În urma calculelor, s-a constat că numărul de fragmente de rocă şi gheaţă care ar fi putut ajunge pe Enceladus a fost egal cu cel care ar fi aterizat pe Lună, în jur de o sută de milioane de fragmente. Cu toate acestea, se pare că cea mai mare parte din fragmente a pătruns în spaţiul interstelar.

Echipa a estimat că 1000 de bucăţi de rocă terestră au ajuns în sistemul stelei roşiei pitice numite Gliese 581, unde cel puţin 6 planete au fost identificate drept potenţial prielnice vieţii. Gliese 581 este situată la 20,3 ani lumină de Pământ, ceea ce înseamnă că, pentru a ajunge acolo, rocile ar fi trebuit să călătorească aproape un milion de ani. Oamenii de ştiinţă nu ştiu dacă viaţa microbiană ar putea supravieţui unei astfel de călătorii prin spaţiu, dar spun că încă există o posibilitate ca viaţa de pe Pământ să fi ajuns până acolo.

Pornind de la această premisă, echipa a calculat cât de mult timp ar fi trebuit să călătorească rocile pentru a împrăştia viaţa terestră în întreaga galaxie. Astfel, s-a constat că ar fi nevoie de un trilion de ani (1.000 de miliarde) pentru a acoperi volumul Căii Lactee, care are o vechime de doar 10-13 miliarde de ani.

Deşi este puţin probabil ca microbii să supravieţuiscă mii de ani în spaţiu, există totuşi unii membrii ai micii comunităţi care au potenţialul de a trece peste această sarcină. De exemplu, grupul de microorganisme numite extremofile are capacitatea de a supravieţui în condiţii extreme, făcând faţă temperaturilor foarte scăzute sau ridicate, cât şi radiaţiilor şi acidităţii.

Sursa: SEN