Pedeapsa corporală măreşte riscul de apariţie a afecţiunilor psihice

Studiul, realizat de oamenii de ştiinţă canadieni, este primul care examinează legătura dintre problemele psihologice şi palmele administrate copiilor. Excluderea cazurilor severe de abuz sexual sau fizic a avut loc pentru a putea evalua mai bine efectul pedepsei corporale. Rezultatele studiului, realizat pe un eşantion de 600 de adulţi, au reliefat faptul că indivizii pălmuiţi sau loviţi în copilărie au avut o probabilitate cu 2-7% mai mare de a întâmpina probleme mentale la maturitate, comparativ cu cei care nu au suferit pedepse corporale în copilărie.

Procentele nu sunt foarte mari, însă sunt semnificative şi demonstrează că pedepsele corporale reprezintă un factor de risc care contribuie la dezvoltarea problemelor mentale la maturitate.

• Pățania unui român care a întâlnit un alt român la bordul unui avion
• De ce experiență a avut parte un bărbat care a plătit 14.000 dolari pentru un zbor…

Cercetări anterioare au demonstrat în mod repetat că acei copii care au fost abuzaţi fizic tind să aibă mai mult probleme mentale şi să adopte un comportament agresiv, comparativ cu cei care nu au fost loviţi. Deşi 32 de state din întreaga lume au interzis pedeapsa corporală pentru copii, există încă multe naţiuni care practică această măsură de sancţionare.

Actualul studiu vine să susţină faptul că 2-5% din tulburările comune, precum depresia, anxietatea, sindromul maniaco-depresiv, anorexia şi bulimia pot fi atribuite pedepselor fizice primite în copilărie. De asemenea, 4-7 procente din problemele mai serioase, precum tulburările de personalitate, tulburarea obsesiv-compulsivă sau deficitul intelectual au fost asociate cu un astfel de tratament primit în copilărie.

Cercetătorii au subliniat că studiul nu a putut stabili dacă bătaia a cauzat, de fapt, aceste tulburări în cazul unora dintre adulţi, dar că există o legătură între amintirea acestor pedepse şi o incidenţă mai mare a problemelor mentale.

„Părinţii care fac apel la astfel de metode ar putea avea ei înşişi un risc crescut al depresiei şi al tulburărilor mentale; prin urmare ar putea exista un factor ereditar în aceste familii”, a comentat medicul pediatru Roya Samuels, de la Cohen Children’s Medical Center, New York.

Sursa: Medical Xpress