Enigmele templului din Baalbek

Profitand de declinul Imperiului Roman, armatele islamice cuceresc Baalbek si il transforma in fortareata. Tot in incinta vechilor temple, arabii vor construi o moschee vizibila si astazi. De-a lungul secolelor, orasul a fost stapanit de mai multe dinastii mulsulmane printre care abbasizii, fatamizii, selgiucizii sau turcii otomani. El a fost devastat atat de invazia tatara din 1260 cat si de cea a lui Timur Lenk din 1401.

Primele expeditii europene vor avea loc la Baalbek in jurul anul 1700, pentru ca abia in 1898, imparatul William al 2-lea al Germaniei sa inceapa primele lucrari de renovare ale orasului. Initiativa acestuia va fi continuata de catre arheologii si istoricii francezi, iar in ultimul timp lucrarile de restaurare au fost executate de catre guvernul libanez.

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Enigmele templului
Ce anume a indemnat atatea civilizatii sa aleaga Baalbek drept locatie a centrelor religioase? De ce toate lacasurile de cult au fost construite pe acelasi loc? Cine au fost misteriosii constructori ai primelor altare si de ce romanii au construit cel mai mare templu din imperiu in cel mai indepartat colt al acestuia?
Sunt doar cateva dintre intrebarile care au aprins imaginatia istoricilor si cercetatorilor de-a lungul vremii.

Desi, conform arheologilor, fenicienii ar fi pus bazele primelor constructii masive din zona , nimeni nu poate explica originea fundatiei pe care au fost construite templele ulterioare. Aceasta este de-a dreptul colosala, intrecand orice alta constructie in piatra din lume. Nici chiar marile piramide din Egipt nu pot concura cu giganticele pietre din fundatia templului lui Baal/Jupiter. Trei la numar, aceasta sunt cunoscute sub numele de Trilithon, si cantaresc cu mult peste 1000 de tone fiecare, in contrast cu blocurile de piatra folosite la constructia piramidelor de la Gizeh, unde cele mai grele dintre acestea abia ating 3-400 de tone. O a patra piatra de fundatie numita si “piatra femeii insarcinate”, se afla inca in cariera din apropiere si se astimeaza ca ar cantari in jur de 1200-2000 de tone.

Cercetatorii au fost nevoiti sa recunoasca faptul ca originea acestora este mult mai veche decat a templelor cunoscute.
Inca de la prima privire, eroziunea avansata a celor trei blocuri, fata de cele adaugate ulterior, combate teoria privind originea feniciana sau romana a constructiei originale.

Nici o civilizatie antica nu putea cunoaste un procedeu prin care asemenea blocuri gigantice sa poata fi transportate, lucru extrem de dificil chiar si cu ajutorul tehnologiei moderne. Cu atat mai mult cu cat amplasarea sitului nu permitea constructia unei rampe sau a unei baze suficient de ample pentru a transporta pietrele uriase.
Ramane un mister si lipsa informatiilor privitoare la ridicarea templului lui Jupiter, romani fiind recunoscuti pentru acuratetea detaliilor redate cu ocazia unor asemenea constructii, cu atat mai mult cu cat era vorba de cel mai mare templu construit vreodata de acestia.
De altfel, cel mai greu bloc ridicat in perioada romana se pare ca a fost obeliscul adus din Egipt, care cantarea in jur de 300 de tone.

Constructia templului roman evidentiaza inca odata faptul ca acesta a fost ridicat pe o fundatie mult mai veche, asezarea pietrelor si marimea acestora contrastand puternic cu cele numite Trilithon.

In ciuda numeroaselor teorii, unele dintre ele chiar fanteziste, originea blocurilor de piatra din Baalbek si a celor care le-au ridicat ramane o enigma.
Intrat in patrimoniul UNESCO din 1984, templul din Baalbek este considerat totusi un monument roman, multimea constructiilor si a decoratiunilor din perioada respectiva fiind un exemplu elocvent a maretiei unui imperiu aflat la apogeu.

Principala problema a arheologilor o constituie insa conservarea constructiilor, guvernul libanez semnaland in mai multe situatii deteriorarea grava a acestora, survenita, in special in ultimii ani, in urma atacurilor cu bombe ale armatei israeliene.

Un oras la portile timpului
Desi se considera ca fenicienii au fost cei care au pus bazele asezarii, sapaturile arheologice efectuate in jurul ruinelor au scos la lumina urme ale locuirii permanente cu aproape 1000 de ani inaintea venirii acestora, inca din anul 2900 i.H.

Situat la nord de valea Beqaa, la 16 kilometri de Marea Mediterana si la 85 kilometri de Beirut, Baalbek a fost considerat inca din cele mai vechi timpuri o minune a lumii antice. Loc de pelerinaj si de inchinaciune pentru credinciosi din intregul bazin mediteranean si din Orientul Mijlociu, acesta a fost unul dintre cele mai cunoscute centre religioase ale imperiului roman.

Nu se stie nici in prezent de ce orasului i-a fost acordata dintotdeauna o conotatie religioasa atat de puternica. Cert este ca pentru primii sai locuitori, Baalbek era locul perfect pentru a-si ingropa semenii. O dovedesc mormintele sapate in stanca, situate de-a lungul intregii vai.
Chiar daca, la prima vedere, denumirea sa face referire la Baal, cel mai important zeu fenician, teoriile cu privire la originea numelui sunt impartite. In limba ebraica, “baal” inseamna “zeu”, iar termenul era folosit pentru a defini zeitatea suprema a popoarelor din Orientul Mijlociu. Pe de alta parte, Baalbek, ar fi insemnat “Zeul din Beqaa” sau “ Zeul orasului”. Conform unor legende stravechi, valea Beqaa ar fi fost locul nasterii lui Baal-Hadad, echivalentul local al grecului Zeus.

Odata cu aparitia fenicienilor, in jurul anului 2000 i.H., orasul isi va schimba infatisarea si va fi cunoscut drept “Orasul zeilor”. Acestia construiesc un impresionat complex de temple inchinat unei triade de zei cunoscuta si ca Baal-Hadad ( zeul zeilor, cel care era stapanul soarelui, al furtunii si al tunetului), Ashtart ( zeita asociata atat razboiului cat si fertilitatii) si un tanar zeu al vegetatiei si turmelor, Aliyan.

Cu toate acestea, putine marturii ale existentei fenicienilor au fost scoase la iveala. Cucerirea asiriana din secolul 11 i.H, cea care va cuprinde aproape toate coasta estica a Marii Mediterane nu face nicio referire la Baalbek, ceea ce a dus la concluzia ca orasul era considerat lipsit de importanta fiind doar un centru religios obscur.
Interesul creste odata cu ocuparea Libanului de catre armatele lui Alexandru Macedon si trecerea acestuia sub guvernarea dinastiei ptolemeilor, din 323 i.H.
Baalbek va primi pentru prima oara denumirea de Heliopolis, subliniind importanta pe care atat egiptenii cat si grecii o acordau orasului. Se presupune ca Baal-Hadad ar fi fost echivalentul zeului egiptean Ra sau a lui Helios, varianta elena a zeului soare, desi unii cercetatori presupun ca aceasta asociere nu ar fi fost decat de ordin politic, pentru a multumi populatia din noua provincie est-mediteraneana si a realiza o legatura cultural-religioasa cu aceasta.
Totodata, este mentionata si existenta unui oracol, asemanator celor din Delphi si Dodona din Grecia, sau a celor din Egipt, Amun si Siwa. Oracolul va fi unul dintre cele mai renumite ale antichitatii, pastrandu-si rolul si in timpul ocupatiei romane. Se spune ca insusi imparatul Traian l-ar fi consultat cu putin timp inaintea mortii sale.

Desi Baalbek intra pentru o perioada de timp sub stapanirea regilor sirieni, el va fi cucerit de catre romani in anul 15 i.H., imperiu sub care va ramane pana la declinul acestuia si la invazia musulmana din 634 d.H.
Romanii sunt fascinati de templele din Baalbek si hotarasc sa construiasca deasupra acestora un gigantic complex religios inchinat lui Jupiter. Constructiile care incep in sec. 1 d.H. vor continua mai bine de un secol si jumatate, perioada in care vor fi adaugate templul rotund al lui Venus si cele ale lui Bachus si Mercur.
Acestea vor servi ca loc de veneratie pana in anul 313, moment in care crestinismul va fi declarat religie oficiala a imperiului. Odata cu instaurarea imparatilor bizantini, vechile temple si altare vor fi sistematic distruse si jefuite, totul culminand cu demolarile masive din timpul imparatului Teodosiu, cel care va construi o bazilica chiar pe locul templului lui Jupiter.