Werner von Braun, savantul nazist care i-a ajutat pe americani să ajungă pe Lună

Werner von Braun nu şi-a dorit o carieră militară. S-a născut în 1912 în familia unui baron prusac şi a fost fascinat încă de mic de poveştile ştiinţifico-fantastice ale lui Jules Verne şi H.G. Wells.

Având în vedere performanţele lui ulterioare, pare greu de crezut că în şcoală s-a descurcat destul de greu la matematică şi fizică, dar chiar aşa au stat lucrurile.

• A învăţat să citească şi să scrie singur, înainte să ajungă la şcoală. Peste ani a…
• Al-Farabi, lumina rațiunii din Orientul Mijlociu

Abia după ce a citit lucrările savantului german născut în România, Hermann Oberth, despre rachete, a înţeles că acesta este drumul pe care vrea să meargă şi el.

Werner von Braun alături de mentorul său, Hermann Oberth    

Astfel, Werner s-a înscris la Institutul de Tehnologie din Berlin, unde s-a specializat în inginerie aeronautică, apoi s-a alăturat Societăţii Germane de Zbor Spaţial, unde a lucrat chiar alături de mentorul său, Hermann Oberth, la testele cu rachete alimentate prin combustibil lichid.

După ce a terminat studiile la Universitatea din Berlin, şi-a luat doctoratul în fizică, în anul 1934.

În scurt timp însă, guvernul german a interzis testele cu rachete, iar singura soluţie pentru ca Werner să-şi poată continua cercetarea în acest domeniu era să urmeze o carieră militară, ajutând la inventarea unor rachete mai performante, care să poată fi folosite ca arme.

Werner von Braun alături de ofiţeri nazişti    

Prin urmare, el a fost numit directorul staţiei de testare a rachetelor din Peenemunde, în nord-estul Germaniei. În timp ce studia modelul de rachete propus de americanul Robert Goddard, Werner von Braun şi echipa lui au conceput racheta balistică Vergeltungswaffe 2 (V-2).

Structura unei rachete V-2    

Noul model se putea deplasa cu o viteză de 5.633 km/h, cântărea peste 12 tone şi avea 14 metri înălţime, putând transporta bombe pe o distanţă de peste 800 de km.

Testate cu succes în 1942 şi folosite pentru prima dată în septembrie 1944, aceste rachete balistice au fost lansate spre Europa, în special spre Marea Britanie, unde au fost trimise 5.000. Numai o parte din acestea şi-au atins ţinta, ucigând peste 3.000 de civili doar în Londra şi rănind alte câteva mii.

Printre statele care au avut foarte mult de suferit în urma acestor bombardamente se numără, pe lângă Marea Britanie: Belgia (1664 rachete ajunse la ţintă), Franţa (76 rachete), Olanda (19 rachete).

Urmările exploziei unei rachete V-2 în oraşul Anvers din Belgia    

Tot în anul 1944, Werner von Braun a fost arestat chiar de autorităţile germane pentru care lucra, fiind acuzat că a sabotat şi întârziat programul de înarmare.

În cele din urmă a fost eliberat, reuşind să-i convingă pe oficiali că s-a străduit să dezvolte şi să îmbunătăţească rachetele care urmau să fie folosite ca arme.

După debarcarea Aliaţilor în Normandia, în 1945, staţia de la Peenemunde, unde erau testate rachetele balistice ale naziştilor, a fost capturată, bombardamentul fiind astfel oprit.

La finalul războiului, chiar înainte de cucerirea bazei secrete de la Peenemunde, von Braun, alături de la întreaga lui echipă de cercetători (aproximativ 500 de savanţi), printre care se număra şi unul din fraţii săi, s-a predat armatei americane, oferind de asemenea Aliaţilor planuri şi prototipuri de rachete pentru testare.

Modelul unei rachete V-2 la baza Peenemunde    

Modul în care savantul a luat parte la atrocităţile comise de nazişti este încă dezbătut aprins de istorici. Imediat după ce s-a predat, cercetătorul a dat declaraţii în care preciza că dacă nu ar fi făcut parte din Partidul Naţional Socialist German (titulatura oficială a partidului nazist) cariera lui ca om de ştiinţă s-ar fi sfărşit.

A recunoscut că ştia de abuzurile comise în lagărele de concentrare şi de faptul că unii prizonieri erau obligaţi să lucreze în condiţii îngrozitoare pentru a asambla aceste rachete balistice, dar a precizat că orice efort de a se opune acestor decizii ar fi fost inutil şi i-ar fi pus viaţa în pericol.

A inventat racheta care i-a dus pe americani pe Lună

Predarea în mâinile americanilor a fost începutul unui nou capitol din viaţa lui Werner von Braun şi un pas esenţial pentru cucerirea spaţiului cosmic.

Timp de 14 ani, fostul savant nazist avea să lucreze pentru guvernul american, iar temutele rachete V-2, care au făcut mii de victime în timpul războiului, aveau să devină modelul de la care va porni pentru conceperea unor noi sisteme de propulsarea a navetelor spaţiale.

Fără revoltătoarele teste făcute sub coordonarea lui Werner von Braun la Peenemunde, americanii nu ar fi ajuns pe Lună.

În vara anului 1945, autorităţile americane i-au oferit lui von Braun şi altor 120 de savanţi din echipa lui un contract de 6 luni în Statele Unite, unde aveau să continue cercetările pentru realizarea de rachete balistice, de data aceasta pentru armata americană.

Contractele s-au prelungit însă, iar în 1950 von Braun şi echipa lui au fost mutaţi de la baza Fort Bliss din Texas în Huntsville, Alabama, iar în 1955 von Braun a devenit cetăţean american.

În scurt timp, în plină competiţie ruso-americană pentru cucerirea spaţiului, ajutorul lui von Braun s-a dovedit esenţial. În 1957 ruşii au lansat primul satelit, Sputnik, iar un an mai târziu echipa lui von Braun a construit şi lansat cu succes primul satelit american, Explorer 1.

În 1950 a renunţat la colaborarea cu armata americană şi s-a alăturat recent înfiinţatei NASA, devenind primul director al Centrului de Zbor Spaţial Marshall din Alabama.

Werner von Braun lucrând pentru NASA la proiectul rachetelor Saturn    

Aici a supravegheat realizarea rachetelor Saturn, modelul Saturn 5 fiind cel care avea să-i ducă pe astronauţii americani pe Lună, în cadrul misiunilor Apollo.

Werner von Braun a fondat Institutul Naţional al Spaţiului, iar în 1972 a demisionat din funcţia pe care o avea la NASA, în urma unor conflicte interne privind programul Apollo.

A murit de cancer la 65 de ani, în 1977 şi este îngropat într-un cimitir din Alexandria, Virginia.

Werner von Braun alături de preşedintele american J.F. Kennedy    

Moştenirea pe care o lasă în urmă este incontestabilă şi cu greu ne putem imagina explorarea spaţiului fără contribuţia lui Werner von Braun, savantul care a fost aşa de pasionat de zborul în spaţiu încât nu a ezitat să declare, în cadrul unui interviu înregistrat în 1972, că este convins că „până la finalul anului 2000 primul copil se va naşte pe Lună”.

În ciuda progreselor înregistrate de atunci, suntem încă departe de colonizarea Lunii sau de stabilirea unei baze permanente pe satelitul nostru natural.

Din păcate, pe lângă cercetarea în domeniul propulsiei rachetelor spaţiale, von Braun a lăsat în urmă, prin invenţia rachetei balistice V-2, mii de morţi, iar istoricii încă dezbat moralitatea lui.

După cum scria Roger Launius, curatorul National Air and Space Museum, pentru unii „Werner von Braun este un vizionar care a ajutat la dezvoltarea zborului în spaţiu, dar pentru alţii rămâne doar un om care a inventat arme de distrugere în masă şi a semănat teroare în timpul războiului.” Ambele variante sunt adevărate, iar contribuţia lui nu poate fi negată de nicio parte.

Surse: Biography.com, The Atlantic, Space.com, V2rocket, NASA History Office