Un român, implicat în puciul care viza asasinarea lui Hitler?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Mulṭi dintre cei arestaṭi au fost condamnaṭi la moarte şi executaṭi, alṭii s-au sinucis sau au fost obligaṭi să-şi pună capăt zilelor.

Pe 21 iulie, comentatorul postului de radio central al Reich-ului, Fritz Theil, a părăsit în grabă Berlinul, cu destinaṭie Viena. De acolo a luat un avion şi a ajuns o zi mai tîrziu la Bucureşti.

• Povestea lui Thierry Hermès: De la hamuri pentru cai la unul dintre cele mai faimoase branduri…
• Test de cultură generală. De ce turcii fac cafea la nisip?

În România, Theil povesteşte unor persoane apropiate că ar fi fost implicat în conjuraṭia contra lui Hitler şi, din cauza asta, a fost nevoit să fugă din Germania.

La început a fost găzduit de editorul ziarului „Universul”, în care şi-a publicat corespondenṭele din Berlin. După răsturnarea lui Antonescu, la 23 august 1944, şi alăturarea României puterilor aliate, colaboratorii principali ai regimului, cît şi liderii nazişti din Grupul Etnic German din România au fost arestaṭi şi internaṭi în lagăre. Între cei arestaṭi sau aflat şi Fritz Theil, născut în 1895 în Transilvania, şi fratele său, Karl-Hermann Theil (1903-1988), tot ziarist şi pînă la acea dată corespondent al oficiosului nazist „Völkischer Beobachter” în România. Potrivit propriilor declaraṭii, Fritz Theil a fost eliberat deja în octombrie şi a contactat autorităṭile americane din Bucureşti. Le expune povestea sa cu implicarea în puciul anti-hitlerist eşuat care e primită cu mari rezerve, precum rezultă dintr-o serie de documente CIA declasificate. Într-un raport informativ al maiorului Robert Bishop (de la OSS – serviciul secret militar) din 25 aprilie 1945, acesta notează despre Fritz Theil care, între timp, acceptase să devină agent:

„Dr. Fritz Theil a fost unul dintre cei mai apropiaṭi colaboratori ai lui Goebbels [ministrul nazist al propagandei – n.n.]. Probabil nu a fost niciodată un nazist, ci un oportunist care îşi orientează velele după vînt. A participat la puciul din 20 iulie şi a evadat în România cu avionul în aceeaşi zi [sic!]. A fost introdus de Smit [în reṭeaua informativă – n.n.] şi [a fost] foarte productiv pentru o perioadă îndelungată de timp. Utilitatea lui s-a încheiat. A primit compensaṭii, însă nu în mod regulat. Raportul referitor la el există în dosar.

Dosarul penal al lui Fritz Klein – coperta (CNSAS)

Despre fratele său, Karl-Hermann Theil, care şi el acceptase să lucreze ca agent, acelaşi ofiṭer de legătură notează în raportul citat: „Karl Hermann Theil, fratele lui Fritz, [este] un nazist confirmat. A fost corespondent la  Völkischer Beobachter şi deṭinea o funcṭie importantă în Hitler Jugend [organizaṭia nazistă de tineret – n.n.]. Un om deştept şi foarte inteligent, a produs cantităti mari de material CE [probabil: informativ – n.n.]”.

Încercînd să acumuleze capital politic şi să scape de consecinṭe juridice pentru activitatea sa publicistică în perioada nazistă, între anii 1944 şi 1948, Fritz Theil răspîndeşte insistent povestea cu puciul, însă fără să producă vreo dovadă clară pentru implicarea sa în conspiraṭia de la 20 iulie 1944.

Odată cu abolirea monarhiei şi instaurarea regimului comunist, în 1948 fraṭii Theil sunt din nou arestaṭi şi internaṭi administrativ, mai întîi, în diverse unităṭi şi colonii de muncă, apoi în diferite puşcării, fără să fie judecaṭi sau condamnaṭi.

Securitatea nu prea ştia ce să creadă despre povestea cu puciul şi a încercat să lămurească problema cu ajutorul unor informatori şi prin anchetarea repetată a lui Fritz Theil, care, în 1955, era încarcerat la Făgăraş.

Într-o notă a informatorului „Florescu” (numele conspirativ al istoricului Carl Göllner) din 16 aprilie 1953, acesta sintetizează tot ce ştia despre Theil, oferind Securităṭii o interpretare plauzibilă a cazului care urma să fie rezolvat:

„Nu ştiu dacă este adevărat ceea ce mi-a povestit în legătură cu complotul împotriva lui Hitler. El /Theil/ mi-a povestit că era în strînsă legătură cu complotiştii şi în legătură cu primarul din Lipsca, spînzurat de Hitler, Gördeler*).

Într-un memoriu al lui Hans Otto Roth**), ce am tradus pentru Dumneavoastră, era vorba tot de Gördeler, de care spunea Roth că-i era prieten. Legătura aceasta a fost făcută – dacă exista – de Theil.

Theil mi-a povestit de asemenea, că el era desemnat, dacă atentatul ar fi reuşit să ṭină o comunicare despre formarea noului guvern la Radio Berlin. S-ar putea ca cele povestite mie, să aparṭină fanteziei.”

Analizînd informaṭiile culese, Securitatea întocmeşte pe data de 18 martie 1955 un referat în care se arată că după 23 august Theil s-ar fi prezentat iniṭial „la Legaṭia Sovietică din Bucureşti, pentru a lucra informativ în favoarea Uniunii Sovetice, însă nu a fost acceptat şi apoi a lucrat în favoarea americanilor, după care a fost descoperit şi în prezent este încarcerat în Penitenciarul din Făgăraş.” În acelaşi referat se mai citează şi o caracterizare a lui Fritz Klein din cartoteca Gestapo-ului (poliṭia secretă nazistă) în care este descris drept un ins „intrigant” şi „lipsit de caracter”.

În 1955 Theil este eliberat din închisoare, iar în 1956 emigrează legal în R.F. Germania. Moare în 1961.

Cea mai plauzibilă ipoteză care se desprinde din toată această poveste încîlcită este că Fritz Theil care, într-adevăr a cunoscut personal pe cîṭiva conspiratori, probabil a fugit doar de teamă ca nu cumva să fie acuzat de colaborare. În toate lucrările despre puciul contra lui Hitler nu este menṭionată implicarea lui Theil. Doar într-un necrolog publicat în ziarul refugiaṭilor saşi din Germania (Siebenbürgische Zeitung din 15 septembrie 1961) este menṭionată legenda cu puciul. Povestea înfrumuseţată de imaginaţie a mai fost vehiculată şi de către un apropiat al lui Theil, Arnold Weingärtner (1913-1981), care a lucrat împreună cu el în redacṭia postului de radio nazist, unde temporar a activat şi legionarul Viorel Trifa (1914-1987) şi care după rebeliunea gardiştilor a fugit în Germania, emigrînd, în 1950, în Statele Unite, unde a devenit arhiepiscop ortodox, şi de unde fusese expulzat în 1984 din cauza implicării sale în atrocităṭile comise la Bucureşti în 1941.

Sursa: RFI