Obiceiurile ciudate ale unor scriitori faimoşi

Descopera

Publicat: 17.01.2016

Creativitatea şi inspiraţia se pot lăsa de multe ori aşteptate, marii scriitori nefiind nici ei scutiţi de blocaje, pe care le depăşeau în diferite moduri.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Unii scriau doar întinşi în pat, în timp ce alţii aveau nevoie de băutură pentru a aşterne cuvintele pe foaia de hârtie.

Vă prezentăm în continuare unele obiceiuri ciudate ale unor scriitori faimosi, precum Charles Dickens, George Orwell sau Virginia Woolf.

Pentru scriitori precum Mark Twain, Marcel Proust, George Orwell si Edith Wharton, patul devenea birou, aceştia preferând să scrie în timp ce stăteau întinşi.

La cealaltă extremă, Charles Dickens, Ernest Hemingway, Philip Roth, Lewis Carroll sau Virginia Woolf alegeau să scrie doar stând în picioare. Mulţi scriau chiar şi la maşina de scris stând în picioare, scrie Buzzle.com.

Sunt alţi autori care au dus creativitatea la alt nivel, folosind mai multe culori atunci când scriau. De exemplu, Alexandre Dumas avea o ordine foarte clară în privinţa culorii folosite. Acesta scria cu roz volumele non-ficţiune, cu albastru romanele de ficţiune şi cu galben poeziile.

Şi Virginia Woolf folosea cerneală diferită, optând pentru nuanţe precum verde, violet sau albastru. Violet era culoarea sa favorită, dar o folosea doar pentru a scrie scrisori.

Lui William Faulkner i-a placut atât de mult să bea în timp ce scrie, încât pe mormântul său se află două sticle de Jack Daniels şi Mint Julep.

A bea cafea este ceva normal, asta dacă nu bei 40-50 de ceşti pe zi aşa cum făcea Honore de Balzac care credea că doar aşa va putea scrie.

Dan Brown, autorul celebrului roman „Codul lui Da Vinci”, stă cu capul în jos atunci când întâmpină probleme de creativitatea. El a recunoscut acest lucru, menţionând că îl ajută să se relaxeze şi să se concentreze mai bine. De asemenea, el ţine o clepsidră pe birou care funcţionează ca un memento, o dată pe oră ridicându-se de pe scaun şi întinzându-se pentru a-şi relaxa muşchii.

Victor Hugo ducea totul la un alt nivel. Când avea termene limita, el cerea unui angajat al său să îi ia toate hainele din casă. În acest fel se asigura că nu va putea să iasă din casă, ci se va concentra la scris.