Cronica festivalului Electric Castle. Viralul lui Banu

Shikari la main stage, spectacol, lume mişto, sunet cristal, un basist dus cu pluta prin mulţime. A început şi ploaia la final, las’ că se opreşte! Şi s-a oprit: duminică la 07AM! 

 

Înapoi la vineri după Shikari. Am vâslit prin ploaie, pământul era deja coca, am dat 16 lei  pe o Cuba Libre şi am început să dăm târcoale pe întuneric, frig şi ud. Mişto, lume marfă şi de calitate, prieteni la grămadă. Ca să înţelegeţi, ca să fie bine: festivalul ăsta e foaaarte mare, are mai multe scene şi mai mulţi sponsori care fac activări pe suprafeţe mari. Adică sponsorii ăştia te cheamă  la ei în cort / stand / cupolă şi îţi dau nişte „jucării”, tu stai la ei în „casă”, te distrezi, pleci cu o amintire drăguţă, iar ei câştigă un client (teoretic). Aşa funcţionează treaba. Deci, recapitulare: multe hectare, multe scene pentru mulţi artişti, multe locuri de distracţie pentru mulţi oameni, un food court cu burgeri, cartofi, veggie şi peste tot în festival chioşcuri cu băuturi. Aceleaşi. Numai ale sponsorilor, să fie clar! 

 

Am stat până pe la 3AM în prima noapte, eram obosiţi de pe drum şi am plecat în Gherla, la cazarea-pomană pentru invitaţi. Ok şi atât.