Home » Cultură » Georges Méliès, francezul care a pus bazele cinematografiei franceze într-un teatru. 200 din cele peste 500 de filme ale sale sunt pierdute – VIDEO

Georges Méliès, francezul care a pus bazele cinematografiei franceze într-un teatru. 200 din cele peste 500 de filme ale sale sunt pierdute – VIDEO

2 poze
Vezi galeria foto »

Anamaria Iosif

Publicat: 12.11.2016

Share:

Georges Méliès a fost unul dintre acei oameni în viziunea căruia lumea părea mult mai magică decât este ea de fapt. Nu este uşor să ne dăm seama cum putem să îl numim, iluzionist sau regizor. Însă, nu este atât de important acest lucru. Cel mai important este faptul că era un visător, credea că magia va dura veşnic.

Născut în anul 1861 în Paris, Méliès şi-a primit educaţia în şcoli renumite, însă pentru el era mai important să schiţeze portretele profesorilor decât să fie atent la ceea ce aveau de spus. Era doar un adolescent atunci când a început să creeze marionete din carton pentru reprezentaţiile teatrelor de păpuşi. Părinţii săi doreau ca acesta să înveţe limba engleză, aşa că l-au trimis în Londra pentru a lucra ca funcţionar pentru o familie prietenă. În capitala Marii Britanii, acesta a fost extrem de atras de Egyptian Hall, acolo unde John Nevil Maskelyne punea în scenă numere iluzioniste.

Când s-a întors în Paris, în anul 1885, împotriva dorinţei tatălui său, a fost admis la Şcoala de Arte Frumoase pentru a studia pictura. În acelaşi an, s-a însurat cu Eugénie Génin şi a intrat în posesia unei zestre însemnate. De asemenea, lucra şi la fabrica de pantofi a tatălui său, al cărei manager a devenit după ce tatăl său nu s-a mai putut ocupa de aceasta.

Însă, mintea sa era ocupată cu desenul, teatrul şi magia. Vizita regulat teatrul lui Robert-Houdin şi a primit lecţii de magie de la Emile Voisin, care l-a încurajat să îşi susţină propriul spectacol, iniţial la Cabinetul Fantastic din cadrul Muzeului Figurinelor de Ceară Grévin, iar ulterior la Galeria Vivienne.

În anul 1888, teatrul lui Robert-Houdin a fost scos la vânzare şi, fără să ezite, Méliès a vândut cota sa din cadrul fabricii de pantofi fratelui său, a investit zestrea soţiei şi, astfel, a cumpărat teatrul. Cu toate că acesta era bine echipat, a necesitat căteva lucrări de renovare. Acesta a inaugurat propriile sale iluzii, iar prezenţa în cadrul teatrului creştea considerabil.

Una dintre cele mai cunoscute iluzii ale sale era Bărbatul Decapitat Recalcitrant, în cadrul căreia capul unui profesor este decapitat în mijlocul unui discurs, iar acesta continuă să vorbească până în momentul în care este readus alături de restul corpului.

În anul 1895, a fost invitat de către fraţii Lumière la o demonstraţie privată în cadrul cinematografului acestora. Méliès era, de asemenea, pasionat şi de cinematografie.

Acesta a iniţiat căutarea unui proiector în toată Europa şi America, iar în 1896 l-a urmărit pe Robert W. Paul, care a prezentat propriul său astfel de instrument. În acelaşi an, oamenii din Paris puteau vedea filme zilnic, la Teatrul Robert-Houdin. Cu toate acestea, nu a fost de ajuns pentru Méliès. Voia să descopere şi să cerceteze fiecare piesă a proiectorului, în intenţia de a îl modifica şi de a îl transforma într-o cameră de filmat.

Însă, tehnologia a cunoscut un avânt puternic odată cu invenţiile lui Gaumont, a fraţilor Lumière şi a lui Pathé, iar Méliès îşi dorea să aibă acces la ele. Acesta a realizat între 1896 şi 1913 peste 400 de filme, iar cel mai lung a durat 40 de minute. În filmele sale, a combinat tot ceea ce îl pasiona: iluziile, burlescul, pantomima. În momentul în care a învâţat să lucreze cu expunerea multiplă, acesta a filmat Formaţia unui singur bărbat, cele 7 caractere jucând simultan.

O călătorie către Lună a fost inspirat de către romanele lui Jules Verne, „De la Pământ la Lună” şi „În jurul Lunii”. Méliès a cunoscut un succes enorm, iar filmele sale au fost piratate de către celelalte studiouri, mai ales de către cele din Statele Unite. Atunci când acesta s-a retras din industrie în jurul anului 1930, acest film a dispărut misterios. Un imprimeu al acestuia a fost descoperit în 1993 şi restaurat în 2011.

În 1923, Méliès a dat faliment, iar teatrul său a fost demolat. A dispărut din viaţa publică la sfârşitul anilor 1920, iar contribuţia sa în industria cinematografiei a fost recunoscută de către Franţa. Aproape 200 de filme ale sale au fost pierdute, iar acesta a realizat mai mult de 500. Acest lucru a fost cauzat de distrugerea negativelor originale, dar şi de către confiscările acestora de către armata franceză.