Istoria sărbătorilor de iarnă şi tradiţii neobişnuite din întreaga lume

Biblia nu menţionează data de naştere a lui Iisus şi, cu toate că anumite dovezi plasează acest eveniment primăvara, Papa Iulius I a ales ziua de 25 decembrie pentru a se celebra acest eveniment, mai mult pentru a adopta şi a absorbi tradiţia romană, iar Anglia a luat contact cu el la sfârşitul secolului VI, iar scandinavii la finalul secolului VIII.

America a luat contact cu această sărbătoare tocmai în secolul XIX, această întârziere fiind atribuită coloniştilor, care erau protestanţi. Aceştia au transformat această sărbătoare în una a familiei, a păcii şi a regăsirii. Această tranziţie a fost descrisă în opera lui Washington Irvin „Schiţele lui Geoffrey Crayon, Gent”, care includeau o serie de povestiri cu privire la celebrarea Crăciunului într-un conac englezesc, iar istoricii susţin că acesta chiar a inventat o serie de obiceiuri, dar care au fost preluate de către oameni. De asemenea, şi creaţia lui Dickens, „Colind de Crăciun”, invocă aceste principii ale Crăciunului şi aduce în scenă ideea bunătăţii, a umanităţii, a liniştii sufleteşti care trebuie să ne învăluie. Toate aceste lucruri ne duc cu gândul la faptul că americanii au reinventat această sărbătoare pentru a crea culturalitatea de care avea nevoie o naţiune în plină dezvoltare.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

În ceea ce priveşte Crăciunul în întreaga lume, obiceiurile sunt dintre cele mai diverse şi fiecare cultură naţională în parte îşi pune puternic amprenta asupra tradiţiilor sărbătorilor de iarnă. În Finlanda, căci este indispensabil să nu ne gândim la Crăciun fără a invoca exemplul acestei ţări din spaţiul scandinav, se crede că Moş Crăciun locuieşte în partea de nord a acestui teritoriu, în Laponia. Finlandezii împodobesc bradul în seara de Ajun, iar această zi este cea mai importantă de dinaintea Crăciunului, iar tradiţia susţine că trebuie consumat un terci din orez şi suc de prune.

Oraşul lui Moş Crăciun, Laponia / Sursa: Timo Newton-Syms/ Flickr

În Norvegia, Crăciunul a început să fie celebrat în jurul anului 1100, atunci când primii creştini au ajuns în acel teritoriu, înainte norvegienii celebrând sărbătoarea numită jòl, care avea loc la mijlocul iernii şi era invocat faptul că recolta a încetat şi că primăvara este aşteptată cu nerăbdare. În timpul acestei celebrări era consumată multă bere, fiind un ritual în cinstea vechilor zei păgâni. Probabil cel mai cunoscut obicei de Crăciun al norvegienilor este oferirea unui brad britanicilor, ca un semn de recunoştiinţă pentru ajutorul pe care l-au oferit Norvegiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În Germania, bradul a fost împodobit încă din Evul Mediu, iar tradiţia spune că acesta trebuie împodobit de Ajun, zi care este considerată cea mai importantă din cadrul sărbătorilor de iarnă.

În Cehia, Sfântul Nicolae reprezintă o sărbătoare aparte, când fiecare copil este entuziasmat că va primi cadouri. Tradiţia spune că Moş Nicolae vine însoţit de câte unul sau mai mulţi îngeri şi diavoli, iar atunci când intră în casele copiilor, îi roagă să cânte sau să recite o poezie, iar după aceea vor primi un coş plin cu daruri, care în cele mai multe dintre cazuri conţine atât ciocolată, cât şi fructe. Copiii care nu au fost cuminţi primesc un cărbune. În ceea ce priveşte celebrarea Crăciunului, masa de Crăciun este servită în după-amiaza Ajunului, iar mâncarea tradiţională care nu trebuie să lipsească este reprezentată de o supă de crap. Copiii nu trebuie să ia masa în aceeaşi cameră în care se află bradul, iar când au auzit un sunet de clopoţel, înseamnă că Moşul a lăsat darurile sub brad şi, dacă au terminat de mâncat, se pot duce să se bucure de daruri.

Târgul de Crăciun din Praga / Sursa: Wikimedia Commons

În Rusia, în perioada sovieticilor, Crăciunul nu era o sărbătoare de mare importanţă, doar Revelionul. Acum, Crăciunul se celebrează în spaţiul rusesc pe data de 7 ianuarie, căci este folosit calendarul pe rit vechi, cel iulian, pentru celebrările religioase. Foarte multe persoane postesc sau nu mănâncă nimic în ziua de Ajun, până când prima stea apare pe cer. Cea mai cunoscută tradiţie de Crăciun din spaţiul rusesc este povestea Babuşkăi, termen care în limba rusă înseamnă bunică, poveste care relatează întâlnirea unei femei în vârstă care se întâlneşte cu un mag ce se află în drumul său către Iisus.

În ceea ce priveşte spaţiul african, în Etiopia încă este folosit calendarul iulian, astfel că se celebrează Crăciunul pe data de 7 ianuarie, la fel ca în cazul Rusiei. Mâncarea tradiţională ce se consumă în ziua de Crăciun este un mix realizat din carne, legume şi, uneori, ouă.  Etiopienii nu primesc cadouri de Crăciun, ci aspectul principal al acestei sărbători este reprezentat de mersul la biserică.

Sursa: History, Why Christmas

Citeşte şi:

O scurta istorie a colindului

Povestea din spatele imaginii lui Moş Crăciun, aşa cum îl cunoaştem cu toţii

CRĂCIUNUL INTERBELIC. Ce-şi doreau copiii de la Moş Crăciun în urmă cu 80 de ani: „fluturei de turtă dulce cu polen de zahăr pe aripioare, bombonele, uşi de zahăr, portocale”