Cocoş mexican din ceramică, de 2 metri, pictat în culorile drapelului românesc, a fost prezentat la Sibiu

Augusto Emiliano Quevedo Lara a venit la Olimpiada Meşteşugarilor care se desfăşoară la Sibiu împreună cu patru elevi ai săi şi, timp de cinci zile, au construit un cocoş tradiţional mexican imens, care măsoară cel puţin doi metri înălţime. Pentru că olimpiada are loc la Sibiu, iar România anul acesta sărbătoreşte Centenarul, echipa Mexicului s-a „unit” cu cea a României, pentru a picta cocoşul în culorile drapelului românesc.

„Am realizat un cocoş tradiţional, din antologia mexicană. Copiii din România îl pictează în culorile româneşti. A fost deciza noastră, pentru că este aniversarea României şi olimpiada este în România. Aşa am dorit şi credem că a fost cea mai bună decizie să colorăm cocoşul aşa, în semn de prietenie”, a spus Augusto.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Tradiţiile mexicane sunt unele dintre cele mai bine reprezentate la olimpiada care se desfăşoară la Muzeul Astra din Sibiu, datorită Ioanei Kirculescu, o sibiancă plecată de 37 de ani în Mexic. Ea promovează tradiţiile mexicane în România şi pe cele româneşti în Mexic.

„Am venit cu artizanate tipice pentru sărbătoarea naţională, cum e ghirlanda la noi. În Mexic e de multe feluri. Am adus cercei în culorile naţionale, cum poartă femeile mexicane de ziua naţională, calendarul aztec şi scoici de la Acapulco, luate din mare, din care am făcut breloc. Am adus şi pictură pe coajă de copac, felul tradiţional al aztecilor şi mayaşilor de a-şi scrie manuscrisele. Şi în zilele noastre indienii pictează pe aceste foi, dar acum cu culori moderne, cu tempera. Avem faimosul templu pe care se făceau sacrificiile umane, unde se punea inima, pentru a se face ofrandă zeilor, pentru că aceasta era tradiţia mayaşilor, dar şi a aztecilor. Ei aşa credeau că pot menţine soarele pe cer. Am adus şi căţelul tipic din Mexic, Xoloitzcuintli, un căţel chel, care are o temperatură mai înaltă decât un căţel normal. A fost folosit mult timp ca şi mâncare de împăraţi. În ziua de azi este folosit terapeutic. Dacă ai o durere, boală, orice, se pune animalul viu şi îl mângâi, cât căţelul stă pe locul dureros. Cu energia şi căldura sa vindecă. Este animalul care, la azteci, însoţeşte pe cei care mor spre tărâmul celălalt”, a povestit Ioana Kirculescu.

Pentru continuarea articolului şi galerie foto accesaţi Mediafax.