O carte pe zi: „Calea răzbunării”, de Antonin Varenne

Precizare de la început, pentru fanii romanului poliţist: cartea de faţă este mult mai mult decât un roman poliţist, deşi autorul e cunoscut pentru acest gen literar; e concomitent un roman istoric, unul de aventuri, unul psihologic. În plus, dacă vreun cititor doreşte să afle cum trăia lumea acum o sută cincizeci de ani şi mai bine, va avea enorme surprize: acţiunea se petrece, succesiv, în Birmania pe care voia să pună stăpânire Compania (britanică) a Indiilor; la Londra anului 1858, când o duhoare pestilenţială a terorizat oraşul timp de două luni (eveniment rămas în istorie drept Marea Putoare) – cantitatea de deşeuri golite în Tamisa de canalizarea oraşului crescuse exponenţial, ca urmare a dublării populaţiei, şi a fost nevoie de un efort uriaş pentru igienizare; în America pionerilor, care cucereau pas cu pas vestul continentului, în preajma şi în timpul Războiului de Secesiune; cu totul o perioadă de 12 ani din acel secol frământat şi în care lucrurile se schimbă cu o viteză incredibilă. Cunoştinţele istorice şi nu numai ale autorului şi talentul său literar sunt ieşite din comun. Portretele pe care le reuşeşte sunt memorabile. Iar eroul principal, un mercenar, brută şi criminal pare să se trasnforme, de-a lungul unui imens şir de peripeţii, într-un om de bine.

 

„Am devenit militar – spune eroul – pentru că în cartierul din Londra în care m-am născut mizeria îi ucidea pe puştii de vârsta mea mai repede decât holera. Cornul m-a urmat după ce l-am lăsat pe o corabie, într-un mic golf de pe coasta birmaneză unde ardea un sat de pescari. De atunci, e ca şi când strigătele femeilor şi copiilor ar fi închise înăuntru, aşa cum, mult mai târziu, într-o sticluţă care mi-a fost dată erau închise ultimele visuri ale unui oraş care dispăruse. Mă numesc Arthur Bowman şi n-am avut niciodată o poreclă atunci când eram copil. Mi s-a spus mereu Bowman. Când am devenit mus şi am descoperit marea, mi s-a făcut rău. Dar am rămas pe punte şi am privit oceanul până când greaţa s-a oprit şi am ajuns să mă uit cruciş tot privind hula. Am hotărât că nu mă voi mai opri niciodată din călătorie şi iată-mă în America, douăzeci şi cinci de ani mai târziu, pe cale să încerc să ies dintr-un corn de pulbere în care sunt prizonier de opt ani. I-am vorbit mult, acum îl ascult”.

 

Titlul e înşelător. În franceză este „Trois mille chevaux vapeurs”, pentru că eroul traversează Atlanticul cu unul dintre cele mai puternice vapoare cu aburi ale vremii. Englezii l-au tradus „Calea răzbunării”, la fel şi noi. Nu mi se pare un titlu fericit. Dar eforturile lui Tudor Călin Zarojanu merită toată lauda.

 

Un roman excepţional despre destinul unui om.

 

Antonin Varenne – „Calea răzbunării”. Crime Scene Press. Traducere din limba franceză de Tudor Călin Zarojanu. 550 pag.