O carte pe zi: „Jurnal de sfârşit de ciclu”, de Vintilă Horia. Volumul de faţă acoperă doi ani

Editura Vremea publică de câţiva ani o serie de autor Vintilă Horia, în care au apărut până acum treisprezece volume, inclusiv cel de faţă. Vintilă Horia (1915 – 1992) este singurul scriitor român care a obţinut premiul Goncourt, unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lume, atribuit pentru romanul său scris în franceză „Dumnezeu s-a născut în exil”. Dar este prea puţin cunoscut la noi, deşi, în spaţiul culturii universale, scriitorul este recunoscut ca un creator important al secolului XX, scrie Mediafax.

 

Jurnalul de faţă este al doilea scris de Vintilă Horia în franceză. Ar fi trebuit să apară la editura L’Age d’homme din Lausanne. La începutul anului 1991 scriitorul menţionează, în Jurnalul românesc, că a predat volumul editorului elveţian Vladimir Dimitrievici, la rândul său un exilat din Iugoslavia comunistă. Ce s-a întâmplat nu putem şti deocamdată. Din „Jurnalul pe 1991” lipsesc tocmai paginile care ne-ar fi putut dezlega misterul, iar fiica editorului din Lausanne, care a preluat conducerea editurii L’Âge d’homme după moartea tatălui său într-un accident auto, nu cunoaşte amănunte. „Cert este – precizează Cristian Bădiliţă în prefaţă – că «Journal de la fin du cycle», pregătit pentru tipar de către autor, încă de la începutul anului 1991, n-a văzut până acum lumina tiparului în limba originală, franceză. Apare, iată, pentru prima dată, tradus în română de Doina Jela. Ulterior, Vintilă Horia va prelua titlul „Jurnal de sfârşit de ciclu” şi pentru jurnalele româneşti, pe care va începe să le redacteze începând din ianuarie 1989 (exact în ziua când termina de scris Jurnalul francez) şi până în ajunul morţii din 1992. Volumul de faţă acoperă doi ani: 1987 şi 1988. El conţine, între altele, cea mai amplă şi amănunţită descriere a «scandalului Premiului Goncourt», cu implicarea Securităţii şi a Partidului Comunist Român, susţinut de stânga intelectuală franceză. Împreună cu Jurnalul unui «ţăran de la Dunăre» şi cu «Memoriile unui fost Săgetător», «Jurnal de sfârşit de ciclu» alcătuieşte, parafrazându-1 pe Vintilă Horia, o «meta-autobiografie» de peste o mie de pagini, esenţială pentru diagnosticarea unei epoci”.

 

Vintilă Horia – „Jurnal de sfârşit de ciclu. 1987-1989. Note despre exilul lui Dumnezeu”. Editura Vremea. Traducere din limba franceză de Doina Jela. Prefaţă de Cristian Bădiliţă. 334 pag.