O carte pe zi: „Zile de Crăciun. 12 povestiri şi 12 reţete pentru 12 zile de sărbătoare”. O imaginaţie debordantă

„Indiferent cum vedem Crăciunul, el ar trebui să fie al nostru, şi nu ceva ce am cumpărat din magazin”.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Jeanette Winterson, una dintre cele mai inventive şi mai îndrăzneţe voci narative contemporane, ne propune în acest volum 12 povestiri şi 12 reţete îmbietoare pentru cele 12 zile ale Crăciunului, potrivit Mediafax.

Scriu editorii: „Pentru autoare, Crăciunul e un moment fericit, >. De aceea îi place să-l întâmpine scriind o poveste. Cele 12 alese aici, de o imaginaţie debordantă, pline de prospeţime şi umor, ne oferă un portal către >, unde timpul parcă stă în loc, iar magicul pune stăpânire pe lume. > Crăciunul e o sărbătoare a intimităţii, în cadrul căreia orele petrecute alături de persoanele dragi sunt esenţiale. Să gătim împreună, ne îndeamnă Jeanette Winterson, savurând cele 12 feluri festive ale căror reţete însoţesc povestirile. Dat fiind că fiecare reţetă tradiţională sau nou-inventată pentru Crăciun devine ea însăşi un dar şi ne readuce în suflet bucuria şi speranţa că nu suntem şi nu vom fi niciodată singuri”.

Povestirile despre Crăciun, despre oameni, despre miracolul vieţii.

„Uită-te în parc. Vezi cât de mulţi Oameni de Zăpadă suntem? În fiecare an ne întâlnim iar, fiindcă, o dată ce prindem viaţă, trăim veşnic. Ne vedeţi topindu-ne, pentru că aşa se întâmplă, însă atunci noi mergem mai departe, în următorul loc în care ninge. Şi atunci când copiii rostogolesc iar bulgării, suntem din nou aici”.

„Sufletele noastre de zăpadă nu se topesc. Orice Om de Zăpadă are un Suflet de Zăpadă, care traversează timpul, şi spaţiul, şi gerul, şi gheaţa şi o să ne găseşti lângă urşii polari, şi elani, şi reni. O să ne găseşti aşteptând în nori albi, să ne reîncepem viaţa. Când cade zăpada, nu suntem nici noi prea departe”.

„Am apăsat clanţa şi am rămas în pragul odăii vag luminate de becul dinspre scări. Lavoarul. Scena Naşterii. Stativul de haine. Pe stativul de haine se afla o rochiţă de copil. Nu o remarcasem prima dată. Probabil mă grăbisem prea tare. Încercând să-mi înăbuş temerile, am intrat hotărâtă şi m-am aplecat să ridic scena de lemn. Era grea şi tocmai o apucasem bine în braţe, când lumina de pe palier s-a stins”.

„Indiferent cum vedem Crăciunul, el ar trebui să fie al nostru, şi nu ceva ce am cumpărat din magazin.”

Jeanette Winterson – „Zile de Crăciun. 12 povestiri şi 12 reţete pentru 12 zile de sărbătoare”. Editura Humanitas fiction. Traducere din engleză şi note de Vali Florescu. 322 pag.