Celebrul scriitor Amos Oz a murit

Amos Oz, câştigător al premiului de stat din Israel pentru literatură, era unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori contemporani. Scriitorul a decedat în urma unei afecţiuni cauzate de cancer. Acesta era căsătorit şi avea trei copii.

Amos Oz s-a născut la Ierusalim în 1939, într-o familie de cărturari şi profesori, originară din Polonia şi Rusia. Figura tutelară a familiei, aşa cum apare în cunoscutul său roman autobiografic de mai târziu, „Poveste despre dragoste şi întuneric”, este fratele bunicului patern, profesorul doctor Joseph Klausner. Sosit în Palestina la începutul secolului XX, acesta va ajunge pe culmile recunoaşterii sociale şi intelectuale – o stradă din Ierusalim îi poartă numele, în timp ce scrierile lui sunt de referinţă în bibliografia iudaismului. Părinţii lui Amos vor avea însă un alt destin: tatăl lui, Yehuda Arieh Klausner, deşi studiase literatura şi istoria în Polonia, cunoştea 17 limbi şi avea o cultură vastă, va rămâne în umbra unchiului său, fiind nevoit să accepte un post modest de bibliotecar, în timp ce mama lui, Fania, o femeie la fel de cultivată, de o sensibilitate aparte, purtând în suflet nostalgia Europei, va ceda în faţa greutăţilor şi a lipsurilor vieţii de emigrant şi se va sinucide când Amos împlinea vârsta de 12 ani.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Pe când avea 15 ani, în 1954, adolescentul fragil şi crescut printre cărţi se răzvrăteşte împotriva tatălui şi părăseşte Ierusalimul. Se stabileşte în kibbutzul Hulda. Aici îşi schimbă numele de familie, devenind Amos Oz. La numai 20 de ani i se publică primele povestiri în revista literară Keshet, cu puţin timp înainte de a fi trimis de colectivitatea kibbutzului să studieze filozofia şi literatura la Universitatea din Ierusalim. Luptă în Războiul de Şase Zile din 1967, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur.

După absolvirea Facultăţii de Filozofie a Universităţii Ebraice din Ierusalim, Amos Oz revine în kibbutz, unde practică agricultura şi predă la liceul local timp de 25 de ani, până în 1986. Apoi se mută împreună cu soţia şi fiul său în oraşul Arad, pe ţărmul Mării Moarte.

De-a lungul anilor, Amos Oz a fost invitat al unor prestigioase instituţii de învăţământ superior precum Colegiul St. Cross, Oxford (1969-1970), Universitatea Ebraică din Ierusalim (1975, 1990) şi Colegiul Colorado Springs (1984-1985) din S.U.A. Amos Oz a predat, din 1987, literatura ebraică la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva.

Amos Oz a devenit membru al Academiei de Limbă Ebraică din Israel, în 1991.

Până în prezent, scriitorului israelian i-au fost acordate  zece titluri Doctor Honoris Causa din partea: Hebrew Union College – Cincinnati, Ohio şi Ierusalem (1988), Colegiul Western New England din Springfield, S.U.A. (1988), Universitatea din Tel Aviv, Israel (1992), Universitatea Brandeis, S.U.A. (1998), Seminarul Teologic Evreiesc din New York, S.U.A. (2006), Universitatea Ebraică din Ierusalim, Israel (2006), Institutul Weizmann din Rehovot, Israel (2006), Universitatea din Anvers, Belgia (2008), Universitatea pentru Străini din Siena, Italia (2010), Universitatea din Melbourne, Australia (2011).

Amos Oz a publicat, din 1965 până în prezent, 35 de cărţi, dintre care 13 romane, patru volume de povestiri şi nuvele, cărţi pentru copii şi nouă volume care cuprind eseuri şi articole.

Primul său volum de povestiri, „Acolo unde urlă şacalii”, a apărut în 1965, fiind urmat de romanul „Altundeva poate” (1966). După succesul romanului „Soţul meu, Michael” din 1968, Amos Oz continuă să publice cărţi de ficţiune: „Până la moarte” (1971), „Atinge apa, atinge vântul” (1973), „Dealul Sfatului Nelegiuit” (1976), „Soumchi” (1978), „Odihnă desăvârşită” (1982), „Cutia neagră” (1987), „Să cunoşti o femeie” (1989), „Fima” (1991), „Să nu pronunţi: noapte” (1994), „Pantera din subterană” (1995), „Aceeaşi mare” (1999), „Poveste despre dragoste şi întuneric” (2002), „Deodată în adâncul pădurii” (2005), „Rime despre viaţă şi moarte” (2007), „Scene de viaţă campestră” (2009). Volumele de eseuri politice şi literare semnate de Amos Oz au fost traduse în multe ţări, cel mai cunoscut fiind „Cum să lecuieşti un fanatic”, lansat în 2002.

Cărţile lui Amos Oz au fost traduse în 42 de limbi, în 43 de ţări.

A primit numeroasele distincţii, precum: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) şi Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008).