O carte pe zi: „Băiatul pierdut”, de M. J. Arlidge

Un nou thriller din seria „Helen Grace”, vândută în 30 de ţări. Britanicul Matthew Arlidge, născut în 1974, lucrează în televiziune, a fost producătorul unor seriale poliţiste de prime-time pentru ITV,notează Mediafax.

Cu primul roman, publicat în 2014, deschidea seria „Helen Grace”. De acelaşi autor, la Editura Trei au apărut primele patru romane din această serie: „Ghici care-i mincinosul”, „Casa păpuşilor”, „Ghici ce-i în cutie” şi „Ghici cine moare primul” (declarat cel mai bun roman poliţist de debut din Marea Britanie, în 2014), toate romane extrem de tensionate. Nu mai puţin tensionat este cel de faţă, al cincilea din serie. Scriu editorii: „Chemată să investigheze o crimă comisă într-un club sadomaso din Southampton, Helen Grace descoperă că victima este cineva din viaţa ei secretă, despre care superiorii săi nu ştiu nimic. Helen e foarte hotărâtă să-l găsească pe criminal, având grijă să păstreze ascunsă relaţia ei cu victima. Dar, în scurtă vreme, are loc o nouă crimă, foarte asemănătoare cu prima. Să fie vorba de un criminal în serie? Va putea Helen să-l descopere fără să-şi divulge secretele?”.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Helen Grace îşi face ancheta împreună cu o parte din echipa sa: e asistată de Charlie, mâna sa dreaptă, şi de mai tânăra Sanderson, gata să profite de orice prilej pentru a ieşi în faţă şi a avansa. „Helen era o femeie cu două feţe. Privită dintr-o parte, era cel mai bun poliţist în funcţie din Souhamptom. Privită din altă parte, era o femeie foarte tulburată, care părea să ducă la pierzanie toate obiectele şi fiinţele de care se atingea. Unii supravieţuiau acestui chin, precum loiala ei toivartăşă Charlie Brooks, dar alţii nu aveau acest noroc. Mark Fuller se sinucisese ăn detenţie, nepotul ei, Robert Stonehill, trebuise să fugă după ce Helen îl demascase, şi cel puţin trei poliţişti în funcţie – dintre care doi la nivel de detectiv-şef – trebuiseră să demisioneze după ce se duelaseră cu ea. Dezastrul, moartea şi violenţa păreau să o urmărească pe Helen oriunde mergea.” Helen Grace îşi împuşcase propria soră şi avea o obsesie tenebroasă pentru sadomasochism.

În plus, pe urmele ei era ziarista Emilia Garanita, care ar fi făcut orice pentru a afla lucuri cât mai compormiţătoare cu care să-şi umple articolele defăimătoare. Romanul este plin de tensiune. Odată trecute primele cincizeci de pagini, e aproape imposibil să nu te ataşezi de personaje.

Suspansul domină peste toate capitolele, foarte scurte, cele mai multe de două, trei pagini. Sfârşitul e surprinzător, protagonista e înfrântă şi arestată (este unul dintre puţinele romane poliţiste existente în care eroul/eroina e înfrânt/ă), prilej, cu certitudine, de încă un roman din seria Helen Grace. „Un roman alert şi plin de răsturnări de situaţie care cu siguranţă va deveni un nou bestseller.” – Huffington Post M. J. Arlidge – „Băiatul pierdut”. Editura Trei, colecţia Fiction Connection. Traducere din engleză de Ciprian Şiulea. 367 pag.