De ce sunt dragonii creaturi atât de populare?

Legendele iscate în jurul acestor fascinante făpturi au dus la apariţia acestora în numeroase filme sau seriale (Dragonheart, Beowulf, Fire & Ice, Game of Thrones sau Cum să-ţi dresezi dragonul), cărţi (Cuibul Dragonului, Foc şi Sânge, Cum să-ţi dresezi dragonul), dar şi jocuri video (Dragon Age, Dragon Ball, How to Train Your Dragon) sau chiar jocuri de tip pacanele, cum ar fi Dragons of the North (Pariplay, 2019), Dragon King (GameArt, 2018) sau 8 Dragons (Pragmatic Play, 2017).

Cum au apărut dragonii nu se ştie cu exactitate, dar este cert că semnificaţiile lor sunt foarte diverse.

• Ana Blandiana, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”: „Am învățat să citesc și am început să…
• Scriitoarea Ana Blandiana, invitată la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, a povestit despre „cea mai grea”…

Astfel, chinezii consideră că dragonii sunt un simbol al vieţii, în timp ce în Indonezia sunt văzuţi drept animale protectoare. În schimb, japonezii consideră că dragonii sunt păzitorii săbiilor.

Dragonii chinezeşti sunt consideraţi aducători de noroc, dar în Europa, în mitologiile celtice sau elene, dragonii sunt o încarnare a răului.

Legende despre dragoni

În China, dragonii simbolizează stăpânirea imperială şi norocul. Conform legendei, dragonii din China locuiau în ape îndepărtate şi, deşi nu aveau aripi, puteau zbura. Ei aduceau ploaia şi belşugul. De asemenea, anii dragonilor din zodiacul chinezesc sunt cei mai apreciaţi.

Dragonii fac parte din viaţa activă a Chinei şi în zilele noastre, în special de Anul Nou, când clădirile şi numeroase obiecte sunt ornate.

Una dintre cele mai veche legende despre dragoni provine din Mesopotamia. Astfel, în versiunea babiloniană, un monstru al zeităţii numit Tiamet, ce avea aspect de dragon, a ieşit din mare pentru a produce haos. Totuşi, tânărul zeu Marduk şi-a asumat provocarea şi l-a ucis pe Tiamat, salvând astfel universul.

Şi mitologia greacă aminteşte câteva bătălii cu monştri cu aspect de dragoni. Astfel, Zeus şi-a asigurat stăpânirea asupra cerurilor şi a Pământului folosindu-şi tunetele pentru a-l ucide pe Typhon, o creatură sub formă de dragon cu răsuflare de foc, care avea picioarele formate din mai mulţi şerpi.

Totodată, în icoanele creştine, Sfântul Gheorghe este înfăţişat călare ţinând o suliţă cu care ucide un balaur. Se consideră că balaurul îl înfăţişează pe Satan. Într-o altă legendă, se consideră că un balaur, dragon sau crocodil şi-a făcut bârlog deasupra unui izvor de apă din oraşul Silene. Astfel, oamenii îi aduceau acestuia jertfe, animale şi chiar şi femei. Iar în ziua în care o prinţesă a fost dusă drept jertfă, Sfântul Gheorghe a apărut, i-a arătat semnul crucii şi l-a înfrânt.

Cei mai cunoscuţi dragoni

Long – prototipul dragonului chinezesc. Are o formă alungită de şarpe, dar conţine şi atributele unor alte animale. De cele mai multe ori nu are aripi şi are patru ghiare la fiecare picior. Long sunt consideraţi stăpânii vremii şi ai apei şi reprezintă un simbol al puterii.

Ryu – este prezent în mitologia japoneză şi este similar cu dragonul din China, dar are trei gheare în loc de patru. Reprezintă fiinţe pozitive şi binevoitoare şi pot îndeplini dorinţe.

Naga – este un dragon indian, sub formă de şarpe cobra foarte mare, uneori cu multe capete. Naga trăiesc sub apă sau în pământ.

Hidra – este un dragon greco-roman, un monstru şarpe cu şapte sau nouă capete care scuipă venin. Atunci când îi tai un cap din locul acela răsar alte două capete.

Balaur / zmeu – sunt dragonii romaneşti. Balaurii sunt foarte mari şi multe capete, în timp ce zmeii au derivat din dragonii slavici, sunt fiinţe humanoide ce pot zbura şi au o respiraţie de foc.

Y Draig Goch – sunt simbolul tradiţional al Ţării Galilor şi apar inclusiv pe steagul naţional galez.

Quetzalcoatl – sunt dragonii mezoamericani. Astfel, cunoscutul zeu aztec Quetzalcoatl ia înfăţişarea unui şarpe cu pene. Acesta împarte cunoaşterea oamenilor şi reprezintă un simbol al morţii şi al învierii.

Amphisbaena – sunt dragonii africani, au două capete, unul în faţă şi celălalt la sfârşitul cozii.