Jaful de la Muzeul Isabella Stewart Gardner, cel mai mare jaf de artă din istorie. Capodoperele furate în valoare de jumătate de miliard de dolari

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Furtul de obiecte de artă din muzee, chiar și în condițiile unor măsuri de securitate avansate, rămâne o problemă complexă și provocatoare, având în vedere faptul că de-a lungul timpului au existat astfel de jafuri realizate cu succes. Unele dintre ele au rămas o enigmă.

Cum a fost posibil? Pe lângă elementele supriză, știute poate doar de hoți, și un noroc considerabil, există un proces bine pus la punct de către infractori, pornind de la o planificare detaliată și îndelungată ce cuprinde studiul muzeului, programul de vizitare, sistemele de securitate și obiceiurile personalului – ceea ce le permite să identifice momentele cele mai vulnerabile pentru a acționa – până la utilizarea tehnologiei, infiltrarea în personalul muzeului ca angajați temporari ori colaborarea cu anumiți angajați pentru a obține informații interne despre securitate și proceduri, distragerea atenției acestora de la locul jafului – eventual prin provocarea unei situații de urgență sau generarea unei agitații în altă parte a muzeului, identificarea zonelor cu supraveghere video insuficientă ori sisteme de alarmă defectuoase pentru a-și desfășura activitatea, falsificarea identității pentru a se prezenta ca experți sau curatori, colaborarea cu intermediari sau comercianți de artă dispuși să cumpere operele furate și facilitând astfel vânzarea acestora pe piața neagră și așa mai departe.

Considerat de mulți drept cel mai mare jaf de artă din istorie, datorită valorii lucrărilor furate, cât și a circumstanțelor neobișnuite ale furtului, jaful de la Muzeul Isabella Stewart Gardner a rămas până în ziua de azi nerezolvat.

S-a întâmplat în dimineața zilei de 18 martie 1990, atunci când doi hoți s-au deghizat în ofițeri de poliție pentru a pătrunde în muzeu.

În timpul jafului, au fost furate treisprezece lucrări de artă precum „The Concert” (c. 1664) de Johannes Vermeer, „The Storm on the Sea of Galilee” (1633) de Rembrandt, „Chez Tortoni” (c 1875) de Édouard Manet, valoarea totală a operelor sustrase de acolo fiind de aproximativ 500 milioane de dolari. „The Concert” este considerat cel mai valoros tablou nerestituit, având o valoare estimată de peste 200 milioane de dolari.

După furt, muzeul a oferit inițial o recompensă de 5 milioane de dolari pentru informații care ar putea duce la recuperarea operelor de artă dispărute, recompensă care a fost dublată în mai 2017 și care este valabilă inclusiv în ziua de astăzi.

Deși au existat numeroase teorii cu privire la soarta lucrărilor furate, acestea nu au fost recuperate până în prezent. FBI-ul suspectează că hoții erau membri ai unei organizații criminale din regiunea mid-Atlantic și New England.

Revenind la momentul marelui jaf… În ziua de Sfântul Patrick, în Boston, doi hoți – despre care se crede că erau infractori amatori – au păcălit un agent de securitate, dându-se drept polițiști, și au intrat în muzeu, consemna invictamobileshelving.co.uk.

Au ocolit sistemul de alarmă, apoi au reușit să-l imobilizeze și apoi încătușeze pe primul paznic, procedând la fel și cu cel de-al doilea responsabil cu patrularea, după care au trecut la treabă.

Hoții au avut la dispoziție aproximativ 81 de minute pentru a fura lucrări valoroase. Nu se știe dacă aveau un plan strict în ceea ce privește operele pe care aveau să le fure, și asta din cauza faptului că, aparent, în momentul în care au început să ia tablourile de pe pereți, au făcut-o la întâmplare, scoțând din rame capodopere de Vermeer, Rembrandt, Manet și Degas și spărgând ramele altora, dar trecând cu vederea alte câteva opere de artă extrem de valoroase, printre care un Gu chinezesc din bronz și un finiș de vultur din bronz. Acest detaliu i-a făcut pe investigatori și pe experți să creadă că hoții n-ar fi avut prea multe idei despre ceea ce luau. Dar posibil să fi fost vorba, de asemenea, de o strategie a lor de inducere în eroare.

La final, infractorii au ieșit cu prada lor în valoarea de jumătate de miliard de dolari pe aceeași ușă pe unde au intrat și, din nou, au reușit să treacă pe lângă sistemele de alarmă fără a le declanșa. În ceea ce privește camerele de filmare instalate în muzeu și în afara lui, nu doar că au surprins imagini nerelevante, însă erau orientate în așa fel încât să nu capteze intrările și ieșirile din anumite zone critice ale muzeului.

Cei doi spărgători nu au fost niciodată identificați și niciuna dintre opere nu a fost recuperată vreodată, deși se crede că ar fi fost vorba despre niște gangsteri din oraș, speculându-se inclusiv ideea că furtul a fost pus la cale cu scopul de a finanța IRA sau pur și simplu pentru a decora proprietatea unui șef criminal.

Jaful a avut un impact semnificativ asupra muzeului și asupra modului în care operele de artă sunt protejate. În prezent, cadre goale sunt expuse în galeria Dutch Room ca simboluri ale lucrărilor lipsă. De asemenea, acest incident a inspirat diverse documentare și analize media, inclusiv o serie Netflix numită „This Is a Robbery: The World’s Biggest Art Heist”, lansată în aprilie 2021.

Surse:

https://www.gardnermuseum.org/organization/theft

https://www.invictamobileshelving.co.uk/insights/5-memorable-art-heists-history/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cea mai veche hartă 3D din lume, creată în urmă cu 13.000 de ani, descoperită într-o peșteră din Franța

O rețea uriașă care vindea opere de artă falsificate, descoperită în Italia

Test de cultură generală. Care este diferența dintre arta modernă și arta contemporană?

Opera „Fată cu cercel de perlă” a lui Johannes Vermeer a fost recreată de Inteligența Artificială