Robert Duvall, actorul care transforma fiecare rol într-un studiu de umanitate. Amintirea unui gigant al cinematografiei americane

Duminică, 15 februarie 2026, la ferma sa din Middleburg, Virginia, s-a stins Robert Duvall. Avea 95 de ani și o carieră care se întinde pe șapte decenii, timp în care a construit unele dintre cele mai memorabile personaje din istoria cinematografiei americane. Soția sa, Luciana, a anunțat vestea luni, pe rețelele sociale, printr-un mesaj simplu, dar plin de emoție: „Bob a plecat liniștit, acasă, înconjurat de iubire și de lumina pe care a adus-o în viața celor din jur.”

Duvall nu a fost niciodată un actor care să caute reflectoarele. Era genul de interpret care dispărea complet în personaj, transformându-se în Tom Hagen, consilierul calm al familiei Corleone din „The Godfather”, sau în colonelul Bill Kilgore din „Apocalypse Now”, cel care proclama răspicat că „îi place mirosul de napalm dimineața.” El nu „recita” replici. Studia gestica reală a oamenilor obișnuiți și o transpunea pe ecran cu o economie de mijloace rar întâlnită. În loc de monologuri lungi, prefera să lase contextul și prezența sa fizică să facă treaba grea. În industria de la Hollywood, Duvall a devenit rapid ceea ce criticii și colegii de breaslă numesc actorul actorilor. Nu era doar un titlu onorific, ci o recunoaștere a tehnicii sale impecabile care îi făcea pe giganți precum Marlon Brando sau Al Pacino să îl privească cu un respect aproape religios pe platourile de filmare.

• Epidemia de nepolitețe: de ce devenim tot mai agresivi în spațiul public și ce putem face
• A scăpat de arderea pe rug, însă a fost ţinut în arest la domiciliu până la…

Robert Duvall s-a născut în San Diego, în 1931, într-o familie cu tradiție în marină, fiind fiul unui amiral. Disciplina militară în care a crescut i-a șlefuit rigoarea profesională de mai târziu, însă nu l-a împiedicat să aleagă drumul incert al artei. După ce a studiat teatrul și și-a încheiat propriul stagiu militar, s-a mutat la New York într-o perioadă în care metropola fierbea de talente neconfirmate. Acolo, a împărțit un apartament modest cu alți doi tineri care aveau să schimbe fața cinematografiei: Dustin Hoffman și Gene Hackman.

Cei trei nu erau doar simpli aspiranți la celebritate, ci făceau parte dintr-o generație care refuza stilul teatral, artificial, de la Hollywood. Trăiau cu bani puțini, aveau slujbe de ocazie pentru a-și plăti cursurile de actorie și își petreceau nopțile analizând tehnica lui Marlon Brando. Pentru Duvall, acești ani de „ucenicie la firul ierbii” au fost esențiali; acolo a învățat că un rol se construiește prin observație directă, fără artificii inutile.

În 1962, sub bagheta regizorului Robert Mulligan, Duvall a debutat pe marele ecran în ecranizarea capodoperei lui Harper Lee, „To Kill a Mockingbird” (Să ucizi o pasăre cântătoare). Distribuit alături de gigantul Gregory Peck (care avea să câștige Oscarul pentru rolul avocatului Atticus Finch), Duvall a primit o sarcină aproape imposibilă pentru un debutant: rolul lui Boo Radley. Personajul său este o prezență fantomatică, un bărbat izolat care apare abia în ultimele minute ale filmului și nu rostește nicio replică. Totuși, prin pielea palidă (Duvall a stat săptămâni întregi departe de soare pentru a obține acel aspect de om care trăiește în umbră) și prin fragilitatea privirii, a reușit să transforme un personaj marginal în inima pulsândă a poveștii.

A fost momentul în care Hollywood a înțeles că acest tânăr actor posedă o greutate specifică rară, capabilă să ancoreze emoțional o întreagă peliculă printr-o simplă tăcere. În anii ’70, când Hollywood-ul se reinventa printr-un val de regizori tineri și curajoși, Duvall a devenit partenerul de încredere al acestei noi generații. A lucrat cu Francis Ford Coppola, cu Robert Altman, cu George Lucas. Rolul din „M*A*S*H”, apoi cel din „The Godfather” l-au consacrat ca actor de primă mărime. În 1984 a câștigat Oscarul pentru cel mai bun actor, pentru „Tender Mercies”, un film mic, discret, despre un cântăreț de muzică country distrus de alcool care încearcă să-și reconstruiască viața. Duvall a insistat să cânte singur toate melodiile. „Care e sensul dacă nu o faci tu însuți?” spunea el. Transformarea sa în Mac Sledge a fost atât de convingătoare încât colegii de platou spuneau că nu l-au cunoscut niciodată pe Duvall în timpul filmărilor, ci doar pe Sledge, personajul.

Ceea ce îl deosebea de alți actori ai generației sale era refuzul de a repeta formule. Putea juca un avocat calculat, un predicator penticostal, un cowboy nostalgic sau un judecător bătrân cu aceeași credibilitate. În 1997, a scris, regizat și interpretat „The Apostle”, un film despre un predicator complex și contradictoriu care fuge după ce comite o crimă. Criticii au spus că este una dintre cele mai oneste portretizări ale religiei din cinematografia americană. Duvall nu era interesat de moralizare, ci de adevăr uman.

A primit șapte nominalizări la Oscar, a câștigat patru Globuri de Aur, două premii Emmy și respectul colegilor din industrie. Dar dacă îl întrebai care a fost rolul preferat, răspundea fără ezitare: Gus McCrae din miniseria „Lonesome Dove”, un ranger texan transformat în cowboy filosof. Spunea că, după ce l-a jucat pe Gus, ar fi putut să se retragă liniștit. Simțea că reușise să capteze ceva esențial despre mișcarea spre vest a Americii, despre bărbații care au trăit la granița dintre civilizație și sălbăticie.

În ultimii ani, Duvall și-a împărțit timpul între Los Angeles, Argentina și ferma din Virginia, unde transformase un hambar în sală de tango. Iubea tangoul cu aceeași pasiune cu care iubea actoria. S-a căsătorit de patru ori, ultima căsnicie, cu Luciana Pedraza, fiind cea care i-a adus liniștea. Ea l-a îngrijit, l-a iubit și a stat lângă el până în ultimul moment. Familia a declarat că Duvall nu și-a dorit o ceremonie funerală formală și i-a îndemnat pe admiratori să-l omagieze făcând ceea ce el iubea: să vizioneze un film bun, să spună o poveste în jurul mesei ori să plece cu mașina la drum prin natură.

Surse:

https://www.nytimes.com/2026/02/16/movies/robert-duvall-dead.html

https://www.cbsnews.com/news/robert-duvall-dies-age-95-godfather-actor/

https://www.rottentomatoes.com/m/tender_mercies

https://www.imdb.com/name/nm0000380/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Chloé Zhao, regizoarea care a dus Hamnet spre Golden Globe și a scris o nouă pagină de istorie cinematografică

Avatar 3, final de poveste. O călătorie la capătul emoției și al imaginației cinematografice

Cele mai așteptate filme ale anului 2026: blockbustere, nostalgie și cinema de autor

Brigitte Bardot, actrița care a schimbat imaginea feminității pe ecran și a părăsit cinematografia la apogeu