Viermele de internet

Devoratorul frunzelor de dud imbraca omenirea intr-un vesmânt de paradis utopic, iar mâncatorul de biti si coduri informationale actioneaza in computerele victimelor cam in felul in care o fac masinile incarcate cu o jumatate de tona de explozibil si lansate in plina viteza asupra unor obiective din Irak.

Aspectul terorist al problemei este cât se poate de evident. Invaziile acestor creaturi electronice, pe care lumea le denumeste si virusi, nu sunt deloc rare, dar nu toate au rapiditatea si virulenta ultimului intrat in familie. A fost botezat MyDoom, un nume de alint ce s-ar putea traduce prin Apocalipsul meu drag, ori Soarta pecetluita. A navalit in retea raspândindu-se in toate directiile si infectând PC dupa PC, in functie de cât vor fi fost de neinspirati utilizatorii sa-i deschida la primele ciocanituri in usa. Asa cum ii sta bine unui terorist eficient, MyDoom vine camuflat sub identitatea unor servicii serioase, furnizate frecvent fiecaruia dintre noi. Ele te avertizeaza „grijuliu“ in privinta unei corespondente esuate, a unui mesaj formulat incorect si transmis intr-o codificare binara ce asteapta cuminte verificarea ta, in attach. A deschide o asemenea cutie cu trotil aminteste de joaca nefericita a copiilor cu proiectile neexplodate, având, pentru instrumentul tau de lucru, cam aceleasi efecte.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Viteza de raspândire in retea a programului malefic este uluitoare, spun specialistii, incât fiecare al 12-lea mesaj care circula prin internet contine virusul. Precedentul vierme feroce, Sobig.F, nu reusea sa-si faca salas decât in al 17-lea mesaj, ceea ce iarasi nu-i o performanta oarecare. Atacurile acestea, dupa ce ca sunt masive si violente, mai au si perfidia de a-ti deturna resursele computerului propriu spre obiective care nu mai sunt ale tale. Intre altele, MyDoom blocheaza accesul PC-ului spre site-urile care ii asigura securitatea, prevenind asadar si interventia salvatoare a unui antivirus updatat. Pe un teren luat astfel in stapânire, nu mai ramâne decât ca adresele tale sa fie folosite pe post de agenti de raspândire a infectiei in alte directii, cu aceeasi rapiditate cu care ai fost tu insuti atacat.

Ciudata si, la urma urmei, moderna situatie de beligeranta, in care victima, odinioara lasata sa-si linga ranile, e inrolata acum cu promptitudine in serviciul criminal al unei entitati fara chip si identitate! Marturisesc ca nu-mi sunt foarte limpezi toate implicatiile acestui razboi electronic intre cei care construiesc programe si cei ce le distrug. Mintea omului e un mecanism complicat, plin de impulsuri contradictorii, incât nu exclud, la unii hackeri, fascinatia crimei gratuite, facute de amorul unei arte a distrugerii in sine. Presupun, apoi, ca mai sunt si indivizi care cu o mâna iti strica jucaria, iar cu cealalta te indeamna sa cumperi, tot de la ei, programul de devirusare destinat anihilarii propriului lor agent agresiv.

Simbolic vorbind, situatia asta repeta o scena din Chaplin, unde Charlot-geamgiul, pentru a-i merge afacerea, trimite inainte copilul care sparge cu pietre geamurile viitorilor lui clienti. Probabil ca si mai importante sunt, in context, relatiile dintre marile firme producatoare de programe pentru computere. Aici, cifrele de afaceri ating cote uriase, iar rivalitatea dârza n-are cum sa elimine din arsenalul ei loviturile sub centura aplicate concurentilor. Mai rau e, insa, ca pagubele marilor companii de software trec mai intâi prin buzunarele noastre, ale utilizatorilor comuni. Iar faptul ca, dupa statistici, abia un român din zece are calculator si, deci, proportional, MyDoom loveste mai mult in nemti si americani nu stiu pe cine consoleaza.