Misteriosul oras al nabateenilor

Orasul trandafiriu
Considerat multa vreme doar un oras “pierdut” al antichitatii, Petra este redescoperit in 1812 de catre exploratorul elveţian, Johann Ludwig Burckhardt. Cu toate acestea, primele observatii stiintifice asupra orasului se fac de abia in 1878-1879, atunci cand R.E. Brunnow and Alfred von Domaszewski vor face primele schite, fotografii si analize arhitecturale.
In fapt, Petra a fost o destinatie necunoscuta numai europenilor, orasul fiind un adevarat loc de pelerinaj pentru capetele incoronate arabe in timpul Evului Mediu.

Sapat in stanca rosie a desertului iordanian, Petra a fascinat si continua sa o faca atat prin splendoarea constructiilor inconjurate de o aura mistica, cat, mai ales, prin legendele si controversele tesute in jurul sau.
Orasul a fost asociat multa vreme cu imaginea biblica a lui Moise. De fapt, ultimii sai locuitori, cavalerii templieri, il vor numi “Château de la Valée de Moyse” in timp ce valea adiacenta va primi numele de “Wadi Musa”( Valea lui Mosie). Conform traditiei arabe si a celei crestine, Petra este locul in care Moise a facut apa sa tasneasca din stanca si, tot aici, s-ar afla mormantul lui Miriam, sora acestuia.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Dar ceea ce a reusit sa inflacareze imaginatia multor aventurieri si oameni de stiinta deopotriva este legenda tesuta in jurul faraonului plecat in urmarirea lui Moise. Conform miturilor, acesta ar fi oprit in Petra pentru a ascunde o mare comoara. In fapt, primul monument care se infatiseaza privirii vizitatorilor la intrarea in oras este un edificiu impunator de peste 40 de metri inaltime, care poarta denumirea de Khaznat al-Faroun ( Trezoreria faraonului).

De aici si pana la o veritabila vanatoare de comori pe parcursul intregului Ev Mediu nu a mai fost decat un pas. Chiar si astazi mai sunt vizibile urmele gloantelor trase de beduini in urnele care decoreaza monumentul, in speranta ca aurul va incepe sa curga din acestea.
Ultimele descoperiri releva insa faptul ca edificiul este, in realitate, un mormant regal, poate chiar al regelui Aretas IV, una dintre figurile marcante ale istoriei nabateenilor.

Probabil cea mai remarcabila realizare a nabateenilor a fost procedeul prin care acestia au reusit sa colecteze si sa gestioneze apa creind o veritabila oaza in mijlocul desertului. Inca mai sunt vizibile sculpturile uriase care impodobesc Siq-ul ( drumul taiat in peretele muntelui pana la oras), care reprezentau caravane transportand apa.

De altfel, apa era un element vital al comunitatii. Descoperirile arheologice au scos la iveala un intreg complex de diguri si cisterne in care apa era stocata, fapt ce le permitea locuitorilor sa prospere chiar si in anii secetosi.
Nabateenii concepusera un sistem ingenios care sa pompeze apa de la peste 50 de metri adancime, sistem ramas o enigma pana astazi, in ciuda numeroaselor teorii cu privire la acesta. Cu toate acestea, se pare ca,  pana si ei uitasera procedeul prin care acesta era pus in functiune, dovezile arheologice aratand ca locuitorii au parasit orasul in urma unui cutremur devastator( anul 363 d.H) care a distrus mecanismul de pompare al apei.

Si cu toate acestea, in ciuda celor aproximativ 100 de ani de excavatii, doar o mica parte a orasului a fost descoperita ( aproximativ 1%).

Desi Petra nu a dezvaluit inca nici una dintre comorile despre care atatea generatii au vorbit, desi secretele nabateenilor nu au fost deslusite, orasul ramane, in sine, o veritabila comoara a umanitatii. Faptul ca peste 2 miliarde de oameni l-au votat drept una dintre cele 7 noi minuni ale lumii, nu fac decat sa aseze batranul oras pe locul care i se cuvine in istorie.

Origini pierdute
Pana in prezent, nici o metoda de a data originea orasului nu a fost gasita. Descoperirile arheologice au dezvaluit faptul ca zona a fost locuita permanent inca din 1200 i.H de catre edomiti, populatie semitica nomada din sudul Israelului care va infiinta aici regatul Edom (rosu), denumit astfel dupa culoarea stancilor din regiune.

Istoricii presupun ca primii locuitori ai zonei au aparut chiar cu mai multe mii de ani inaintea edomitilor. Acestia s-ar fi numit horiti, dupa termenul egiptean “khar”, care insemna “locuitori ai pesterilor” si care definea populatia din zona Iordaniei de astazi.De altfel, nici numele original al orasului nu este cunoscut. Acesta este denumit astfel in unele pasaje din Bibile si in scrierile lui Pliniu cel Batran, cel mai probabil dupa denumirea greaca “petra” care insemna simplu “piatra”.
O alta sursa, cea a istoricului roman de origine iudaica, Titus Flavius Josephus, il numeste Rekem sau Rekem-Geya, denumire sub care orasul este intalnit si in manuscrisele de la Marea Moarta.

De asemenea, informatiile biblice pomenesc despre un oras numit Sela, termen semitic insemnand tot “piatra”. Descrierea se apropie foarte mult de cea a Petrei, fapt care i-a determinat pe unii cercetatori sa creada ca aceasta era denumirea originala orasului.

Istoria cunoscuta a orasului Petra incepe in 312 i.H. atunci cand nabateenii, trib misterios din nordul Arabiei, ii indeparteaza pe edomiti si isi stabilesc aici capitala.

Enigmaticul trib al nabateenilor
Originile nabateenilor raman obscure. Singura mentiune despre acestia se afla in scrierile lui Titus Flavius Josephus cel care vorbeste despre Nabatene (tinut al nabateenilor), teritoriu antic, identificat in zona dintre Siria si Irak de astazi.De altfel, in ciuda numeroaselor inscriptii nabateene care dovedesc o cultura avansata, nicio forma a literaturii acestora nu a fost inca descoperita.

Tribul devine cunoscut odata cu invadarea tinutului stapanit de catre edomiti in 312 i.H., perioada care marcheaza inceputul regatului Nabatean. Nabateenii vor ocupa Petra si vor aduce orasul aproape de forma lui actuala.Sub conducerea acestora, Petra va deveni centrul comertului cu mirodenii din toata peninsula arabica, atragand privirea marilor puteri ale vremii.
Desi sunt cuceriti in 64-63 i.H. de catre generalul roman Pompei, nabateenii continua sa isi pastreze independenta. Aceasta va dura pana in anul 106 d.H., atunci cand, sub imparatul Traian, regatul devine parte integranta a Imperiului Roman sub denumirea de Arabia Petraea. Incepand cu aceasta perioada, orice urma a vechilor nabateeni dispare din istorie.

Foto cover: www.freelargephotos.com