Abydos: o poarta catre misterele trecutului

Tot aici, in grotele din dealurile care strajuiesc orasul se afla, conform religiei egiptene, si poarta catre lumea de dincolo, strajuita initial de zeul mortii Wepwawet, cel care deschide calea, devenit ulterior Anhur, pentru ca, in final, sa se numeasca Anubis, corespondentul egiptean al zeului grec Hades.

Orasul fara inceput
Nu exista o mentiune exacta a momentului in care orasul a fost intemeiat. Originile sale se pierd in timp, izvoarele arheologice aratand ca el exista inca de acum mai bine de 5000 de ani, perioada in care se facea trecerea dinspre neolitic spre aparitia primilor dinasti egipteni. Teoria general acceptata este aceea ca Abydos a fost intemeiat de faraonii predinastici, asa numitii faraoni din dinastia 0. Cu toate acestea, templele si mormintele deja existente in perioada respectiva arata ca orasul ar putea avea o vechime mult mai mare.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Considerandu-l poarta catre lumea de dincolo dar si catre viata vesnica, multi dintre faraoni doresc sa isi lase amprenta asupra lui. Astfel, constructii noi vor fi ridicate sistematic pana in timpul celei de a XXX-a dinastii si se vor opri odata cu disparitia ultimului faraon egiptean, Nectanebo, in anul 336 i.H.

Marele templu de la Abydos
In prezent, principala atractie pentru turisti o reprezinta Marele templu. Construit de catre faraonul Seti I in secolul al XIV-lea i.H., monumentul este considerat drept una dintre cele mai impunatoare constructii din toata istoria Egiptului.
Templul era dedicat lui Osiris, zeul cu cel mai mare rang din religia egipteana. Cu toate acestea, alte cinci zeitati erau venerate in tot atatea sanctuare din interiorul cladirii. Doua dintre ele, cel inchinat zeitei Isis si cel al zeului Horus, sotia respectiv fiul lui Osiris, sunt legate direct de sanctuarul principal. Celelalte trei sanctuare sunt plasate in partea secreta a templului si erau dedicate zeilor Amon, Re-Harakhte si Ptah.
Ineditul apare in cel de al saptelea loc de veneratie, loc dedicat insusi faraonului Seti I, fapt care i-a determinat pe unii egiptologi sa declare ca adevaratul scop al ridicarii templului era tocmai intarirea caracterului divin al monarhului egiptean, si trecerea acestuia in randul zeitatilor principale. De altfel, mormantul faraonului a fost plasat chiar sub templu.

Monumentul este impresionant atat prin grandoarea constructiei cat si prin modul de decorare oarecum atipic fata de alte temple egiptene. Basorelifurile si gravurile sunt de o acuratete senzationala, unele dintre ele pastrandu-si pana astazi culorile originale.
Cu toate acestea, Seti I nu a trait ca sa isi vada opera terminata, misiunea revenindu-i fiului acestuia, faraonul Ramses al 2-lea, cunoscut si ca Ramses cel Mare. Diferenta dintre cele doua perioade ale constructiei este evidenta si astazi. In timp ce decoratiunile realizate in timpul lui Seti sunt elegante si minutios conturate, cele realizate in timpul fiului sau par rigide si facute, mai degraba, la repezeala.