POVESTE URBANĂ: Cândva simbol, Casa cu lei, construită de un negustor armean în 1895, e acum ruină – FOTO

Povestea Casei cu lei din Constanţa face parte din proiectul ”Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale, ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

Mediafax vă prezintă povestea Casei cu lei.

• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice
• Au început lucrările de restaurare a Cazinoului din Constanţa după 7 ani de chin birocratic

Impozanta clădire de la malul mării a fost construită după planurile arhitectului român Ion Berindei, între anii 1895 şi 1898. Numele clădirii, Casa cu lei, provine de la existenţa celor patru lei sculptaţi care tronează pe coloanele imobilului.

Clădirea este amplasată în zona veche a Constanţei, în apropiere de Moscheea Carol I şi de Biserica Catolică, unde se află mai multe clădiri vechi, majoritatea fiind însă în stare avansată de degradare. Nici Casa cu lei nu face excepţie, clădirea fiind închisă de mai mulţi ani şi având nevoie de reparaţii capitale.

Casa cu lei a aparţinut negustorului armean Dicran Emirzian.

„Casa cu lei a aparţinut unui negustor armean bogat, Dicran Emirzian, şi a fost construită la începutul secolului trecut după planurile arhitectului Ion Berindei. Iniţial, autorul era necunoscut, dar una din căile prin care am identificat autorul, pentru că planurile nu ne-au parvenit, este că are leii, care sunt un însemn specific al lui Berindei. Unde se văd nişte lei, acolo este Berindei, de exemplu, Muzeul Muzicii, Casa Cantacuzino, de pe Calea Victoriei. Asta este marca arhitectului Berindei. Am găsit planurile semnate de Berindei la arhive şi pentru Palatul Manissalian din Constanţa, construit după planurile lui Berindei. I-am recunoscut stilul şi Casa cu lei este făcută de el”, spune istoricul de artă Doina Păuleanu.

Casa cu lei, realizată în stilul Neorenaşterii italiene, cu elemente neoclasice, a fost ridicată de armeanul Dicran Emirzian pentru familia sa. El era un membru marcant al comunităţii armene şi avea, în centrul Constanţei, un magazin cu mărfuri de lux – „La Luvru”.

La un moment dat, Dicran Emirzian a decis să închirieze locuinţa lui Lazăr Munteanu, un magistrat pasionat de artă, care făcea parte din celebra familie Kalinderu şi care a fost prieten cu mulţi pictori români importanţi. Acesta şi-a expus la parterul casei o impresionantă colecţie de artă, care putea fi admirată din stradă de către trecători.

De altfel, într-o zi, Krikor Zambaccian, cel care avea să devină unul dintre cei mai importanţi colecţionari de artă din România, a văzut, prin ferestrele deschise ale casei, tablourile din colecţia magistratului, fapt care a constituit punctul de plecare al pasiunii lui Zambaccian pentru obiectele de artă.

„În Casa cu lei a locuit la un moment dat un magistrat, Lazăr Munteanu, care era un mare colecţionar din Bucureşti. El a fost magistrat la Constanţa vreo 20 de ani şi a început să colecţioneze obiecte de artă pe care le avea etalate la parterul Casei cu lei. La un moment dat, Zambaccian trece prin zonă, vede tablourile, intră, le admiră, iar acest fapt declanşează pasiunea care va îl va duce către crearea celei mai mari colecţii de artă din România. Zambaccian povesteşte în însemnările lui cum, văzând această colecţie, s-a îndrăgostit de artă”, mai spune Doina Păuleanu.

După primul război mondial, Casa cu lei a devenit, pentru scurt timp, sediu de bancă, documentele vremii indicând că acest lucru s-a întâmplat în 1921.

Apoi, în Casa cu lei a locuit Bebi Emirzian, fiul lui Dicran, până în 1941, când s-a mutat la Bucureşti. Imobilul a avut apoi mai mulţi chiriaşi, iar în 1950 a fost naţionalizat.

În anii ’70, Casa cu lei a trecut printr-un proces de restaurare, fiind transformată într-un restaurant celebru la vremea aceea, care a funcţionat până în primii ani după Revoluţia din 1989.

Acum, Casa cu lei, care de câţiva ani este în proprietate privată, fiind deţinută de unul dintre cei mai bogaţi constănţeni, este închisă întrucât are nevoie de reparaţii importante pentru putea fi din nou funcţională.

Acest articol face parte din proiectul „Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia Colegiul Pro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale din marile oraşe ale României (Bucureşti, Braşov, Iaşi, Cluj, Timişoara, Craiova şi Constanţa), ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

În cadrul proiectului a fost recent lansată şi aplicaţia Poveste Urbană”, un ghid modern şi simplu de folosit dedicat celor interesaţi să descopere poveştile clădirilor cu valoare arhitecturală din cele mai mari şapte oraşe ale României.

Aplicaţia oferă informaţii despre foştii proprietari ai caselor, clădirilor sau conacelor boieresti, poveştile familiilor care au trăit acolo sau le-au trecut pragul. Totodată, oferă date despre anul construcţiei, precum şi numele arhitectului. Informaţiile au fost culese şi verificate de o echipă de istorici şi arhitecţi.

Aplicaţia „Poveste Urbană” poate fi descarcată gratuit din magazinele PlayStore şi AppStore. Mai multe detalii pot fi găsite şi pe website-ul dedicat proiectului, aplicatiapovesteurbana.gandul.info.