Oraşul de sare subteran, Slănic Prahova, este vizitat zilnic de cel puţin 2.000 de oameni. De ce se pot bucura aceştia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Nu trece nici măcar o singură zi în care la porţile minei din Slănic să nu fie aglomeraţie. În weekend peste 3000 de persoane coboară în „palatul de sare”.

Oamenii sun atraşi de beneficiile aerului, indicat pentru afecţiunile respiratorii, dar şi de răcoare, în mina fiind o temperature constantă de 12 grade Celsius, scrie Mediafax.

“În acest palat de sare, deschis vizitării prin anii 1970, microclimatul este constant şi de nereprodus la suprafaţă: temperatură de 12 grade Celsius, umiditate relativă a aerului de circa 60%, radioactivitate la limita de detenţie, concentraţie mare de aerosou naturali salini, lipsa alergenilor vegetali, raritatea germenilor condiţionat-patogeni şi lipsa celor patogeni”, arată reprezentanţii Salinei Slănic.

Accesul în mina se face cu microbuze, prin tunele, iar distanţa parcursă este de 3,3 kilometri, o cursă putând dura proximativ 15 minute. Odată ajunşi în salină, turiştii pot sta pe şezlonguri, pot face sport, aici fiind terenuri de sport sau se pot plimba.

Galerie foto

vezi galeria
3 foto

“Mina Unirea este un loc deosebit pentru a face mişcare, antrenamente sportive şi agrement. Pe lângă terenul de sport şi mesele de tenis şi de biliard, există un spaţiu pentru curse de karturi cu pedale. Pentru copii este amenajat un loc de joacă. Pentru cei interesaţi să se relaxeze în acest microclimat specific există o zonă de odihnă dotată cu şezlonguri, canapele, fotolii şi mese”, mai precizează conducerea Salinei.

Turiştii vin din toate colţurile ţării. Prin salină nu vezi pe nimeni în pantaloni scurţi sau tricou deşi înainte de a coborî în mină am lăsat la suprafaţă o temperatură de peste 30 de grade Celsius.

“Foarte gros m-am îmbrăcat că am îngheţat. Trening, două perechi, bluze, malete, e frig. Dacă stai pe loc, e frig. Ştiam că e aşa. Am mai fost. Pentru terapie am venit, pentru copii e cel mai bun aer”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, o turistă.

Mihaela Iacobescu spune că bine de mai mult timp la Salina Slănic, pentru că are copii astmatici, iar aerul din “palatul de sare” îi ajută.

“Din Galaţi sunt. Venim de 6 ani, pentru tratament pentru copii, sunt astmatici. Venim în fiecare vară. E ok. Se simte tratamentul. Le dădeam tot timpul tratamente cu antibiotice, cel puţin iarna răceau. Stăm 10 zile. În salină stăm două ore pe zi”, a declarat şi Mihaela Iacobescu.

La rândul său, Mariana Avramescu a spus că de când vine în mină se simte mult mai bine.

“Mă odihnesc. Venim când putem, pentru astm. Am fost şi acum un an şi s-a cunoscut. Nu am mai folosit inhalatorul”, a spus Mariana Avramescu.

De la începutul lunii iulie şi până acum au fost înregistraţi 56 de mii de vizitatori. Un bilet, dus-întors, costă 20 de lei.

Salina Slănic îşi are originile de prin anul 1685, când spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în regiunea Slănic Prahova există un zăcământ de sare şi astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moşia Slănic. Din documentul care consemnează tranzacţia, mai reiese faptul că înainte de anul 1685 au existat vechi ocne de sare, de adâncimi mici, la 5 kilometri est de Slănic (Teişani), potrivit site-ului sallinei, statiunea-slanic.ro. Începând din 1943 s-a deschis Mina Unirea cu un număr de 15 camere. Exploatarea s-a făcut până în 1972, iar de atunci este destinată circuitului turistic şi tratamentului medical sub supraveghere. Adâncimea maximă a minei este de 217 de metri, iar camerele sale în formă trapezoidală măsoară 55 de metri înălţime, suprafaţa totală a minei fiind de aproximativ 80.000 de metri pătraţi.