Castelul ”Geza Teleki” din Maramureş, scos la vânzare

Castelul „Geza Teleki” din satul Pribileşti, judeţul Maramureş, se află pe un domeniu cu o suprafaţă de aproape 7.000 de metri pătraţi, suprafaţa construită fiind de 1.400 de metri pătraţi.

Preţul de pornire pe Artmark este de 275.000 de euro, iar valoarea estimată ajunge la 400.000 – 500.000 de euro.

Castelul „Teleki„ are o valoare istorică impresionantă, marcând o parte semnificativă din istoria Ungariei. A fost folosit ca reşedinţă de vară de către nobilul Géza Teleki (1843-1913) şi fiul său, Pál Teleki (1879 –1941), conte de Szék, o figură controversată, prim-ministru al Ungariei între iulie 1920-aprilie 1921 şi februarie 1939-aprilie 1941.

Numeroase personalităţi ale Ungariei au vizitat castelul verile, bucurându-se de seri de bal, când marele salon cu pian de la etaj devenea atracţia principală.

Arhitectura i-a fost atribuită arhitectului maghiar Miklós Ybl, emblematic pentru construcţiile secolului al XIX-lea din Ungaria, promotor al stilului neo-renascentist, însă nu există o dovadă clară în acest sens.

Construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea, conacul familiei Teleki era înconjurat de un parc de peste 16 hectare. În 1897, a fost modernizat în stil eclectic şi extins cu încă un etaj de către Géza Teleki (1843-1913), scriitor şi om politic, pentru scurt timp ministru de interne. Pe lângă funcţiile politice, fiul acestuia, a fost geograf, membru al Academiei Ungare de Ştiinţă. Groful de la Pribileşti a urmărit să menţină autonomia Ungariei, evitând implicarea ţării în cel de-al Doilea Război Mondial. Este o figură controversată deoarece a semnat o serie de decrete anti-semite, între care „numerus clausus” (număr limitat în instituţiile de învăţământ şi profesii). În 1938, a fost ministru al Culturii şi reprezentant al Ungariei la Dictatul de la Viena.

„După naţionalizarea din 1949, castelul a fost folosit în diverse scopuri, inclusiv ca sediu CAP, depozit pentru cereale, sală de cinema şi sală de bal”, se arată pe Artmark.

Castelul a fost clasat ca monument istoric în 1962.

După căderea comunismului, domeniul nu a fost revendicat de urmaşi şi a trecut în proprietatea privată a comunei Satulung în anul 2006. Un an mai târziu, a fost achiziţionat de un urmaş englez al familiei Teleki, care plănuia să îl reabiliteze, însă nu a reuşit şi l-a vândut ulterior.