La pas prin orasul porumbeilor

Situata la extremitatea vestica a Romaniei, Timisoara este, pentru cei mai multi dintre noi, o „halta“ pe un traseu rutier catre Europa occidentala si mai putin o destinatie in sine. In fapt, insa, Timisoara este un oras magnific, cu un potential turistic imens. Atat Timisoara cat si Bucurestiul sunt comparate cu alte doua mari capitale europene. Bucurestiului i se spune „micul Paris“, iar Timisoarei „mica Viena“. Daca in cazul Capitalei asemanarea cu Parisul este vizibil fortata, apropierea Timisoarei de Viena este intrutotul la locul ei.

Prima atestare documentara a Timisoarei dateaza din preajma anului 1200. Un impuls major in dezvoltarea orasului a venit din partea regelui Carol Robert de Anjou, din ordinul caruia a fost construit aici un palat regal. In forma sa de astazi, palatul e cunoscut sub denumirea de Castelul Huniade si este cea mai veche cladire din oras. Intreg centrul vechi al Timisoarei, cu cladiri a caror istorie numara trei veacuri, reprezinta acum o lectie deschisa despre frumusetea, eleganta si armonia barocului.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

In timp, Timisoara a fost detinatoarea unor adevarate recorduri de civilizatie si urbanism: prima fabrica de bere (1718), primul serviciu telegrafic (1854), prima retea de telefonie (1881), prima strada asfaltata (1895), primele proiectii cinematografice (1897), primul tramvai electric (1899) – toate acestea prioritati pe teritoriul actualei Romanii. In plus, Timisoara este si detinatoarea unui record european: a fost primul oras de pe Batranul Continent ale carui strazi au fost iluminate electric (1884).

Din pricina istoriei sale, Timisoara a devenit, si mai este inca si astazi, un oras cosmopolit, unde convietuiesc cetateni de origine romana, germana, maghiara, sarba. Recensaminte de la sfarsitul secolului XX localizau in Timisoara si evrei, slovaci, bulgari si ucraineni. De-a lungul vremii, Timisoara a cunoscut mai multe stapaniri: ungara, a fost apoi pasalac, vreme de 200 de ani, intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea, si austro-ungara; dupa primul Razboi Mondial, in Timisoara s-a instalat administratia romaneasca.

Astazi, Timisoara este, asemenea multor localitati si locatii din Romania, un spatiu cu un potential turistic imens. Dar, pentru a-si implini vocatia contemporana, este nevoie de bani. Pentru conservare, restaurare, modernizare si mediatizare. Iar pentru a face rost de bani, este nevoie, in primul rand, de vointa si determinare. Daca acestea se vor gasi, atunci se vor gasi si banii. Cand am pornit spre Banat, aveam alte obiective in agenda; cum am spus, Timisoara era doar un punct de tranzit in planurile noastre initiale.

Am ajuns in oras seara, tarziu. Dimineata am decis, inainte de plecare, sa facem o scurta plimbare-pelerinaj la Catedrala Ortodoxa. Am ramas vreme de doua zile, unele dintre cele mai frumoase si mai pline de care am avut parte in calatoriile noastre. Am parcurs la pas orasul al carui aer este locuit de porumbei si l-am admirat prin falfaitul aripilor stolurilor de pasari. Ne-a parut, astfel, ca Timisoara leviteaza.

Intre pamant si cer, intre un trecut fastuos si un viitor incert. Asa cum l-am vazut, Timisoara este, astazi, un oras indragostit. Un oras care nu-si doreste decat sa fie, la randu-i, iubit. Mergeti si cunosteti-l si-l veti indragi cu siguranta. Nu uitati sa luati cu voi ceva graunte pentru porumbei. Va vor rasplati cu asupra de masura.

Acest material a fost realizat de: Lucian Vasilescu (text si fotografii), Radu Leonte (art director) si Marian Simon (viziune grafica). In curand, un film despre Timisoara va fi disponibil si pe www.descopera.ro.