Destinatia Prejmer: cetate, carnaval, biserica, clatite

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Sasii au plecat de la noi aproape pana la unul, dar in urma lor a ramas o constelatie de magnifice biserici fortificate si o multime de amintiri. Biserica din Harman (fotografie in paginile anterioare) a fost construita in a doua jumatate a secolului al XIII-lea si este, asa cum o putem admira astazi, o imbinare fericita de stiluri: romanic (initial), gotic (transformari efectuate in secolul al XV-lea) si baroc (altarul si orga, care dateaza din secolul al XVIII-lea).

Dar Harman a fost doar o etapa intermediara a calatoriei noastre catre Prejmer, unde am asistat, in zilele de 9 si 10 februarie a.c., la Festivalul Clatitelor. Sute de ani, sasii din zona au obisnuit sa organizeze aceasta sarbatoare populara, de o importanta aparte in viata comunitatii lor. Fasching era menit sa vesteasca triumful luminii asupra intunericului, apropierea primaverii si intrarea in Postul Pastelui, potrivit calendarului Bisericii Evanghelice. Dar ce au a cauta clatitele in toata povestea asta? Iata ce: pentru

Fasching se constituia un alai impresionant de oameni mascati care, calari, in carute sau pe jos, cutreierau ulitele satului, refacand, in felul acesta, ritualic, calatoria sasilor din tinuturile natale pana in Transilvania. Din alai nu lipseau (n-au lipsit nici acum) personaje care intruchipau un mire cu mireasa lui si un preot, amintind astfel de ciclurile vietii pe care sasii le-au parcurs de-a lungul drumului.

La clatite, inainte!
Nelipsita era si caruta in care, la o soba improvizata, erau preparate clatite. Acestea erau cumparate de locuitori cu bani sau in natura, iar tinerii isi procurau in felul acesta fonduri si produse cu ajutorul carora organizau, la sfarsitul zilei, un mare bal mascat. Tot o sursa de venit o reprezentau si sumele primite drept rascumparare de la parintii fetelor „furate“ de pe la casele lor de catre tinerii din alai. Dincolo de ineditul spectacol, Fasching mi-a parut a fi acum si un bun prilej de a petrece cateva zile in Prejmer, in preajma bisericii fortificate din localitate.

La pas, prin cetatea neinvinsa
Constructia acesteia, in plan de cruce greaca, a fost inceputa de Ordinul Cavalerilor Teutoni, la anul 1218. Inaltarea bisericii a fost continuata apoi in stilul goticului timpuriu, introdus in Transilvania de catre calugarii Ordinului Cistercian. Dupa prima invazie a turcilor in Transilvania, la inceputul secolului al XV-lea, a inceput fortificarea lacasului de cult. Zidurile de aparare inalte de 12 metri, santul cu apa care inconjura cetatea si sistemul defensiv organizat pe toata lungimea zidurilor au facut ca Cetatea Prejmer, desi asediata de zeci de ori, sa nu fie niciodata cucerita de armatele otomane. Astazi, intregul complex al bisericii fortificate de la Prejmer se gaseste in administrarea Fundatiei Sasilor Transilvaneni din München, care finanteaza lucrarile de restaurare si de intretinere ale intregului ansamblu.

La fel ca strabunii lor, sasii transilvaneni, nemtii care ingrijesc astazi cetatea Prejmer o fac cu aceeasi minutie, daruire si exactitate. Si astfel, datorita lor si din fericire, Istoria Romaniei mai castiga un capitol care inca mai poate fi pipait cu mana.

Acest material a fost realizat de: Lucian Vasilescu (documentare, text, fotografii), Radu Leonte (fotografii, art director) si Marian Simon (viziune grafica). In curand, un film despre Prejmer va fi disponibil pe www.descopera.ro.