Turbina care toaca istoria

Povestiri din Grota Veterani Cum am spus, ceata si viscolul au fost numitorul comun al peregrinarii noastre prin Cazanele Dunarii. Tot ele ne-au ascuns si intrarea in pestera Veterani, o scobitura rotunda in stanca muntelui, deschisa la cativa metri deasupra nivelului apei. Cunoscuta sub aceasta denumire, grota a fost folosita inca din timpul romanilor.

Peste timp, adapostul a capatat insemnatate militara: punct fortificat de aparare, loc de refugiu si magazie de provizii. In forma aproape circulara, cu un diametru de cca 30 de metri, grota are tavanul strapuns pe o inaltime apreciabila, pentru a putea fi aerisita si luminata in vremea cand intrarea sa era obturata pentru a nu permite accesul dusmanilor. Grota a devenit celebra mai ales in urma a doua insemnate batalii purtate de austrieci cu turcii la anii 1692 si 1788. La fel ca in pestera Ponicova, din apropiere, la grota Veterani erau instalate baterii de tunuri care aveau misiunea de a scufunda vasele de razboi turcesti.

• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice
• Au început lucrările de restaurare a Cazinoului din Constanţa după 7 ani de chin birocratic

Cetatea de apa Pe malul romanesc al Dunarii, in apropiere de localitatea Svinita, cu populatie preponderent sarbeasca, se gasesc trei turnuri medievale (Tri Kule) de aparare ridicate de austrieci in timpul razboaielor purtate cu turcii. Cunoscute, in mod impropriu, sub numele de „cetatea“ Tricule, aceste turnuri au fost restaurate in anii 1960, apoi, dupa construirea barajului de la Portile de Fier, au fost si ele date pieirii.

Acum, din apa Dunarii mai rasar doar doua dintre ele, ciobite si stirbe. Cazanele Dunarii si o buna par­te a zonei limitrofe sunt, astazi, zone protejate. Parcul natural din care fac parte inglobeaza si imensul lac de acumulare al hidrocentralei de la Portile de Fier. Acolo, in lacul acela, apa Dunarii sta linistita si asteapta sa se intunece. Sa te duci si sa apesi un buton din perete. Atunci, ea se prava­les­te in turbine. Iar in casa ta se aprin­de becul, se face lumina. Dedesubt, in adancuri, printre pesti, inoata istoria.

Foto: Adrian Stoicovici