O analiză genetică amănunţită oferă noi detalii despre hominizii ce au marcat istoria omenirii

Acum, folosind o nouă tehnologie, oamenii de ştiinţă au secvenţializat cu o înaltă precizie genomul unor hominizi apropiaţi nouă, dar despre care nu se ştiu foarte multe lucruri: „omul din Denisova”, care trăia în zona Siberiei.

Genomul denisovan a fost obţinut din cantităţi foarte mici de ADN fărămiţat, ce a fost extras dintr-un os al unui deget ce a fost găsit în peştera Denisova, în munţii Alta, Rusia, în 2008 şi dintr-un dinte descoperit ulterior. Acestea sunt singurele dovezi ale existenţei denisovanilor găsite până acum. De altfel, oamenii de ştiinţă nu şi-au dat seama iniţial că este vorba despre o altă specie, acest lucru fiind descoperit abia cu ocazia analizei genetice.

• Cel mai nou film al lui James Cameron este lider în box office-ul mondial
• Opțiune de taxare mai ieftină pentru călătorii scurte, introdusă în Bulgaria din 2026

Ce este cu adevărat surprinzător, spun oamenii de ştiinţă, este faptul că genomul este cel puţin la fel de detaliat ca secvenţa ce se poate genera de pe urma unei probe de salivă obţinute de la cineva aflat astăzi în viaţă.

Analiza genomului şi compararea sa cu cel uman şi cu cel al neanderthalienilor va permite oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine atât istoria lui Homo sapiens – cu cine ne-am reprodus, unde şi când – cât şi schimbările genetice care sunt definitorii pentru oamenii din ziua de azi. Conducătorul studiului, Svante Pääbo, afirmă că va dura câteva decenii bune până când biologii vor înţelege sensul tuturor diferenţelor dintre aceste genomuri.

„Multe dintre aceste diferenţe nu au însemnătate, însă cu siguranţă printre ele se găsesc anumite schimbări cruciale esenţiale, ce au făcut posibilă istoria modernă a omului”, a spus Pääbo, directorul departamentului de genetică evoluţionistă din cadrul Institutului Max Planck pentru Antropologie Evoluţionistă din Leipzig, Germania.

Cercetătorii au identificat deja câteva diferenţe genetice între oamenii moderni şi rudele noastre primitive, printre acestea numărându-se gene asociate autismului şi gene care joacă un rol în conectivitatea creierului. Cercetarea arată că ultimul strămoş comun al Homo sapiens şi al denisovanilor a trăit acum 170.000 – 700.000 de ani.

Analiza genetică sugerează că Denisovanii aveau pielea închisă la culoare, părul şaten şi ochii căprui. De asemenea, noul studiu sugerează că neanderthalienii şi denisovanii erau două specii mult mai apropiate din punct de vedere genetic una cu cealaltă decât cu oamenii moderni.

Specialiştii sunt siguri că oamenii moderni au alte rude încă nedescoperite, oasele fosilizate ale acestora ascunzând noi secrete. „Acesta este doar începutul”, afirmă John Hawks, paleoantropolog în cadrul Universităţii Wisconsin.

Multe aspecte din istoria omenirii sunt încă un mister, iar plasarea în timp a anumitor evenimente este încă incertă. Cu toate acestea, până acum oamenii de ştiinţă au identificat următoarele elemente: strămoşii oamenilor au apărut în Africa, migrând de pe acest continent în valuri succesive. Primul „călător” a fost Homo erectus, care a părăsit Africa acum 1-2 milioane de ani. Acesta a fost urmat de strămoşul neanderthalienilor şi al denisovanilor, care a părăsit Africa acum aproximativ 800.000 de ani şi care fie l-a înlocuit pe Homo erectus, fie s-a înmulţit cu descendenţii acestuia.

Cel de-al treilea val de „emigranţi” a fost format din Homo sapiens, care au părăsit Africa acum 100.000 de ani şi care s-au reprodus, uneori, cu oamenii de Neanderthal şi cu Denisovanii pe care i-au întâlnit. Rezultatul? Toţi oamenii care trăiesc astăzi pe Terra.

Noul genom permite oamenilor de ştiinţă să calculeze cât la sută din genomul nostru datorăm rudelor noastre dispărute. Se estimează că 3%-5% din ADN-ul oamenilor originari din Papua Noua Guineea, Australia, Insulele Filipine şi din celalte insule din regiune este moştenit de la „omul din Denisova”. Cercetătorii au declarat că în cazul ADN-ului oamenilor din Eurasia nu au reuşit să identifice vreo contribuţie semnificativă a Denisovanilor.

De asemenea, noua tehnică de secvenţializare a genomului a permis cercetătorilor să calculeze cu mai multă precizie cât la sută din ADN-ul omului modern îşi are originile în neanderthalieni. Spre surpriza oamenilor de ştiinţă, amerindienii şi popoarele din Asia de Sud-Est prezintă o proporţie mai mare de ADN de neanderthalieni decât persoanele care îşi au strămoşii în Europa, continentul pe care au trăit neanderthalienii. „Este foarte, foarte interesant”, a comentat David Reich, genetician la Şcoala Medicală Harvard şi totodată coautor al studiului.

Cercetătorii nu ştiu care este cauza, însă au mai multe ipoteze pentru a explica această descoperire. Poate că neanderthalienii s-au reprodus cu oamenii moderni în mai multe locuri şi în perioade diferite, ceea ce ar contrazice teoriile actuale, conform cărora amestecul de ADN s-a petrecut doar în perioada în care oamenii moderni au părăsit Africa şi s-au întâlnit cu neanderthalienii în Orientul Mijlociu. O altă ipoteză ar fi că sosirea oamenilor moderni în Europa a «diluat» ADN-ul neanderthalian al oamenilor care trăiau pe acest continent.

Acum, cercetătorii doresc să folosească noua tehnică de secvenţializare a ADN-ului şi pe alte f osile. Primul efort ştiinţific pe care Svante Pääbo şi echipa sa îl plănuiesc îl reprezintă secvenţializarea genomului neanderthalian, care astăzi există doar într-o formă preliminară. Specialiştii afirmă că proiectul urmează să fie finalizat în aproximativ un an.

Aceasta este priveliştea ce poate fi admirată de pe o rocă aflată imediat deasupra peşterii Denisova, locul din munţii Altai unde au fost identificate singurele fosile ale „omului din Denisova”

Surse: MPG, LosAngelesTimes, Nature