Un „super-Pământ” nou-descoperit ar putea găzdui viaţă

Noul „super-Pământ” – Gliese 163c are o masă de 7 ori mai mare decât a Terrei – orbitează în jurul unei stele aflate la 50 ani-lumină depărtare de Pământ

Planeta a fost descoperită de o echipă internaţională de astronomi, condusă de Xavier Bonfils de la Universitatea „Joseph Fourier” din Grenoble, Franţa.

• „Paradisul” Inteligenței Artificiale împarte investitorii în două tabere. Ce se întâmplă la Nvidia?
• Presiuni asupra lui Friedrich Merz să deschidă o anchetă privind posibilele legături germane cu Epstein

Xavier Bonfils a afirmat că „există o gamă largă de structuri şi compoziţii care i-ar permite planetei Gliese 163c să fie o planetă habitabilă”, dar că nu se poate spune cu precizie, la ora actuală, dacă planeta este într-adevăr asemănătoare cu Terra ca structură.

Planeta se găseşte la marginea zonei habitabile a sistemului stelar din care face parte, la distanţa potriviită pentru a face posibilă existenţa apei în formă lichidă.

Echipa a studiat aproape 400 de stele piitice roşii, cu ajutorul unui instrument numit High Accuracy Radial Velocity Planet Searcher (HARPS), un spectrograf ce face parte din telescopul cu diametrul de 3,6 metri situat la Observatorul La Silla, din Chile, aparţinând de European Southern Observatory, o organizaţie dedicată cercetării astromonice, susţinută de 15 ţări.

Gliese 163c este una dintre cele două planete descoperite în jurul stelei Gliese 163, din constelaţia Dorado. Se crede că în jurul stelei ar orbita şi o a treia planetă, dar astronomii nu au putut încă să confirme existenţa ei.

Gliese 163c ar putea fi o planetă solidă, dar nu se ştie cu siguranţă acest lucru. Planetele cu asemenea caracteristici ale masei pot fi ori solide – de tip terestru -, ori alcătuite în cea mai mare parte din oceane, ori gazoase, ca Neptun. Pentru moment, astronomii nu pot spune cu precizie dacă e vorba despre o planetă de tip terestru.

Gliese 163c are o perioadă de revoluţie de 26 zile, iar steaua sa e mult mai puţin strălucitoare decât Soarele nostru. Cealaltă planetă identificată în sistem, Gliese 163b, are o perioadă de revoluţie de numai 9 zile.

La Arecibo, în Puerto Rico, se află un laborator al Universităţii din Puerto Rico, Planetary Habitability Laboratory (PHL), care „ţine evidenţa” planetelor extrasolare despre care se crede că ar putea găzdui viaţă. În lumina ultimelor descoperiri, Gliese 163c se plasează pe locul 5 pe această „listă de candidate”.

Din cele 6 planete de pe listă, patru au fost descoperite în cursul ultimuluil an: Kepler-22b, Gliese 667Cc, HD 85512b şi Gliese 163c.

Cercetătorii evaluează habitabilitatea planetelor – potenţialul lor de a permite dezvoltarea formelor de viaţă – comparându-le cu singura planetă despre care se ştie sigur că găzduieşte viaţă: Terra. Ei clasifică apoi planetele luând în considerare măsura în care masa, diametrul şi temperatura fiecăreia se potrivesc cu cele ale Terrei.

Unul dintre scenariile posibile pentru Gliese 163c este cel în care planeta are un ocean cu ape calde şi o atmosferă de 10 ori mai densă decât a Pământului. Totuşi, există şi posibilitatea ca temperaturile de pe Gliese 163c să fie prea ridicate pentru a permite dezvoltarea vieţii.

Între timp, echipa lui Xavier Bonfils intenţionează să continue, cu ajutorul HARPS, căutarea planetelor habitabile, sperând să descopere una mai apropiată de Pământ, pe care să o poată studia cu mai multă uşurinţă.

Sursa: space.com

Credit imagini:PHL @ UPR Arecibo