Cercetătorii au identificat un factor ce atentează la dezvoltarea capacităţilor lingvistice ale bebeluşilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de ştiinţă americani au estimat pentru prima dată cantitatea de timp pe care copiii o petrec expuşi la zgomotul de fond emis de televizor, ajugând la concluzia că aceasta este egală cu timpul petrecut la şcoală.

Cercetătorii au descoperit că între vârsta de 8 luni şi cea de 8 ani, copiii petrec în medie 232 de minute pe zi auzind în fundal zgomotele emise de televizor. Pe lângă acestea, copii petrec alte 80 de minute urmărind în mod activ programele TV, interacţionând în total mai bine de 5 ore cu această „dădacă electronică”.

„Este un studiu alarmant”, afirmă Dr. Victor Strasburger, un pediatru care a studiat consumul media în rândul tinerilor. „Cercetarea ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru părinţi – dacă nu urmăriţi programele TV, ar trebui să stingeţi televizorul. De asemenea, acest studiu ar trebui să reamintească părinţilor să evite expunerea la televizor a copiilor mai mici de 2 ani”, adaugă Strasburger.

Rezultatele studiului au fost obţinute în urma unui sondaj telefonic efectuat în rândul a 1.500 de părinţi americani care au oferit detalii despre activitatea copiilor lor în ultimele 24 de ore.

Efectele televizorului asupra creierelor în dezvoltare nu sunt încă înţelese pe deplin, însă primele dovezi acumulate de cercetători sunt îngrijorătoare.

De exemplu, în cazul în care în fundal se aude un televizor, copiii petrec mai puţin timp jucându-se cu prietenii şi interacţionând cu părinţii, faţă de momentele în care în fundal nu există un TV pornit, explică Matthew Lapierre de la Universitatea din Carolina de Nord.

Studiile sugerează că zgomotul de fond emis de un televizor poate afecta dezvoltarea capacităţilor lingvistice în rândul copiilor, afirmă Strasburger. „Gândiţi-vă – pentru copiii care încearcă să înveţe să vorbească e confuz să audă din fundal alte voci”, explică cercetătorul.

Strasburger afirmă că bebeluşii pot distinge între oamenii de la televizor şi cei reali, învăţând mai bine de la persoanele în carne şi oase. Pediatrul afirmă că atunci când intră în camera de examinare îşi poate da seama imediat care copii au fost în preajma televizorului şi care beneficiază de părinţi care le citesc cărţi.

„Copiii cărora părinţii le citesc poveşti vorbesc între ei, însă cei care stau în faţa televizorului sunt tăcuţi”, explică Strasburger. „Acest lucru înseamnă că dezvoltarea capacităţilor lor lingvistice este ameninţată. Este posibil să recupereze, dar tot este o tendinţă îngrijorătoare”, concluzionează cercetătorul.

Sursa: Reuters