NASA stabileşte un nou record observând cea mai distantă galaxie descoperită până acum

Combinând capacităţile telescoapelor Hubble şi Spitzer, oamenii de ştiinţă de la NASA au reuşit să stabilească un nou record: ei au reuşit să observe cea mai distantă galaxie din Univers, găsită până în acest moment.

Noua galaxie observată se află la 13,3 miliarde de ani lumină depărtare de noi. Lumina provenită de la această galaxie, botezată MACS0647-JD, s-a format la 420 de milioane de ani depărtare de Big Bang.

Mulţumită efectului de lentilă gravitaţională creat de un cluster masiv de galaxii, numit MACS J0647+7015, astronomii au observat trei imagini mărite ale MACS0647-JD. Gravitaţia cluster-ului a amplificat lumina provenită de la galaxia îndepărtată, făcând ca imaginea să apară mai strălucitoare şi permiţându-le cercetătorilor să o identifice mai uşor şi cu o mai mare încredere.

Obiectul este atât de mic încât el ar putea reprezenta o galaxie aflată în etapă embrionară. Analizele arată că galaxia are o întindere mai mică de 600 de ani lumină. Pe baza observaţiilor realizat asupra galaxiilor mai apropiate, astronomii estimează că o galaxie aflată în acel stadiu ar trebui să aibă o întindere de cel puţin 2.000 de ani lumină. Ca o comparaţie, Marele Nor al lui Magellan, o galaxie pitică din vecinătatea noastră are o întindere de 14.000 de ani lumină, pe când Calea Lactee se întinde pe 150.000 ani lumină.

„Acest obiect ar putea fi una dintre pietrele de temelie ale unei galaxii. De-a lungul următorilor 13 miliarde de ani, este probabil ca ea să fi dezvoltat zeci, sute sau chiar mii de evenimente de fuziune cu alte galaxii sau fragmente de galaxii”, a declarat coordonatorul studiului dr. Dan Coe.

Masa estimată a stelelor din MACS0647-JD abia dacă este egală cu 0,1% dintr-un procent din masa tuturor stelelor din Calea Lactee.

Studiul estimează că MACS0647-JD are o deplasare sper roşu de 11, acesta fiind nivelul cel mai ridicat observat vreodată.

„Probabil că primele galaxii s-au format cu 100 – 500 de milioane de ani după Big Bang. Galaxiile formate atât de timpuriu sunt mult mai persistente decât cele formate mai târziu, ele sunt relativ libere de elemente grele generate de generaţiile ulterioare de supernove”, au explicat oamenii de ştiinţă.