Ce-a văzut James Cameron în abisurile oceanului?

Marţi, 4 decembrie 2012, la conferinţa Uniunii Americane de Geofizică, James Cameron şi echipa sa au prezentat rezultatele preliminare ale cercetărilor întreprinse asupra formelor de viaţă din abis.

Iniţial, rezultatele nu păreau prea încurajatoare; în cadurl scufundării în Challenger Deep, singura mostră adusă de echipamentul de cercetare era o probă de 50 ml de sediment de pe fundul oceanului. Îndată după ce vehicului Deepsea Challeger a ajuns pe fundul oceanului, o scurgere hidraulică a făcut nefuncţional echipamentul destinat colectării probelor, astfel încât expediţia s-a transformat dintr-una de colectare de material biologic şi geologic într-una de observare.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Însă alte aspecte ale iniţiativei lui Cameron au produs rezultate mai promiţătoare. Înainte de de scufundarea în Challenger Deep, submersibilul a fost testat în repetate rânduri, în diferite locuri, printre altele într-o groapă abisală numită New Britain Trench, unde au fost făcute mai multe scufundări, la adâncimi de 1 km, 3,8 km şi 8,2 km.

Diversitatea formelor de viaţă este aici mult mai mare decât în Challenger Deep; au fost fotografiate aici foraminifere, castraveţi de mare, viermi marini şi crustacee amfipode uriaşe, cu lungimea de până la 30 cm. Doug Bartlett, un specialist în biologie marină de la Scripps Institution of Oceanography, crede că aceste crustacee gigantice ar putea aparţine unei specii noi pentru ştiinţă, iar existenţa lor ar fi o manifestare a fenomenului de gigantism abisal – creşterea taliei unor organisme care trăiesc la adâncimi mari, în comparaţie cu rudele lor care trăiesc mai aproape de suprafaţă. Biologii cred că fenomenul ar putea fi legat de metabolismul mai lent al acestor creaturi, care duce la formarea unor celule mai mari şi la creşterea duratei de viaţă.

Un element interesant este prezenţa în ecosistem a osmoliţilor, molecule care transportă apa prin membranele celulelor şi care au un rol important în condiţiile presiunilor ridicate de la adâncimi mari, ajutând celulele să-şi păstreze echilibrul hidric. Într-unul dintre organismele studiate s-a descoperit scyllo-inositol, un osmolit care fusese studiat anterior şi dăduse rezultate promiţătoare în testele pe şoareci, având capacitatea de a dizolva plăcile beta-amiloide asociate cu instalarea bolii Alzheimer. Substanţa se găseşte şi în unele plante terestre, dar prezenţa ei în organisme marine abisale deschide perspective spre o nouă frontieră a bioprospectării – studiul organismelor vii pentru a descoperi substanţe utile.

Un alt punct explorat – chiar în Groapa Marianelor – este Serena Deep, în care au fost descoperite populaţii de microorganisme marine care se dezvoltă pe suprafaţa unor roci neobişnuite. Specialiştii cred că aceste roci provin din mantaua terestră, de la mare adâncime sub scoarţa Pământului, şi au fost supuse unui proces numit serpentinizare, în care apa mării reacţionează cu mineralele din rocă, dând naştere metanului şi hidrogenului. Aceste gaze ar putea fi folosite ca sursă de energie de către microorganismele care se dezvoltă pe asemenea roci.

Cameron a vorbit despre intenţiile sale de a continua explorările de mare adâncime, cu ajutorul vehiculului său performant, Deepsea Challenger, dar nu a precizat data la care ar putea întreprinde o nouă expediţie.

Surse: Wired, Nature 

Credit foto: Deepsea Challenge Expedition