Cunoscutul asteroid Vesta pare să fi deţinut apă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Dacă această observaţie este corectă, atunci ea ar putea fi una extraordinară deoarece, în mod normal, orice apă de pe suprafaţa unui astfel de corp ar fierbe rapid şi s-ar vaporiza. Cu toate acestea, imaginile prelevate de nava spaţială Dawn surprind şanţuri complexe care se scurg de-a lungul pereţilor unor cratere. 

Cercetătorii au declarat că nu sunt siguri de acest lucru, dar că posibilitatea eroziunii ar trebui să fie luată în calcul. Satelitul Dawn a petrecut mai mult de un an investigându-l pe Vesta, al doilea cel mai mare membru localizat pe centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter. 

În ultimul timp, oamenii de ştiinţă au analizat toate craterele de pe Vesta şi au observat că 11 dintre acestea prezentau mici şanţuri pe pereţi care se diferenţiau de alte cratere prin faptul că erau mai proeminente, precum cele create în mod normal de curgerea apei. 

Vesta este cunoscut drept un corp foarte uscat. Se presupune că procesele geologice din istoria sa timpurie au dus la dispariţia a mare parte din materialele sale volatile. Oricum, având în vedere că nu are presiunea din atmosferă, asteroidul nici nu poate susţine apă în stare lichidă, pe suprafaţa sa, decât pentru un timp foarte scurt. 

Prin urmare, orice rezervă de apă de care ar dispune Vesta, ar trebui să fie adăpostită în interior. Acum, oamenii de ştiinţă spun că la câţiva metri sau chiar centimetri sub scoarţa lui, este destul de rece pentru a păstra apa pe o durată lungă. Prin urmare, apa adusă de comete ar fi putut fi stocată şi transportată de meteorit. 

Este posibil ca această gheaţă să se fi topit ulterior, ca urmare a încălzirii asociate cu un impact. 

În depresiunea Cornelia, de exemplu, eroziunile sunt formate într-un material de culoare închisă care domină în unele zone de pe asteroid. Acum, oamenii de ştiinţă sugerează că acest material este foarte similar cu chondrite carbonacee care pot conţine multă apă şi hidroxizi. 

În acest context, oamenii de ştiinţă se gândesc dacă nu cumva impactul care a creat craterul Cornelia a fost responsabil pentru creşterea presiunii care să îi permită apei aflată în stare lichidă să se scurgă pe pereţii craterului, formând eroziuni. 

Sursa: BBC