Răsturnare de situaţie: populaţia lumii ar putea înregistra un declin dramatic în acest secol

În 2012, undeva pe această planetă s-a născut omul cu numărul 7 miliarde. Fiind adus pe lume într-o zi de martie, aşa cm arată estimările, pământeanul cu numărul 7 miliarde s-a alăturat unei populaţii care stresa deja planeta printr-o proastă gestionare a resurselor neregenerabile.

Estimările ONU arată că populaţia lumii va ajunge la 9 miliarde de oameni la mijlocul acestui secol, urmând să crească până în 2100 la 10.1 miliarde. Dar oare cât va dura această tendinţă?

Omenirii i-au trebuit 13 ani să crească de la 6 miliarde de oameni la cele 7 de acum, cu un an mai mult decât i-au trebuit să ajungă de la 5 miliarde la 6. Primele 2, 3, 4 şi 5 miliarde au fost atinse în 123, 33, 14 şi respectiv 13 ani. Cu alte cuvinte, rata de dezvoltare a populaţiei globale a fost încetinită, iar specialiştii se aştepta ca fenomenul să continue. Potrivit celor mai bune estimări ale experţilor, populaţia totală de pe Pământ va înceta să mai crească în cursul vieţii majorităţii oamenilor care trăiesc astăzi. Ulterior, numărul populaţiei va începe, treptat să scadă. 

Declinul populaţiei va fi susţinut, în lumea dezvoltată, de problemele de fertilitate. În Germania, de exemplu, rata natalităţii a atins cel mai slab nivel din Europa, ea fiind de doar 1,36 de procente. Situaţia nu stă bine nici în alte ţări precum Italia (1,4) sau Spania (1,48). În acest ritm, până la sfârşitul secolului,  populaţia Europei de Vest se va diminua de la 460 de milioane, la doar 350. Dacă această scădere vi se pare dramatică, trebuie să ştiţi că state precum China şi Rusia vor întâmpina o diminuare a populaţiei mult mai drastică. Estimările indică faptul că fiecare dintre populaţiile acestor state ar putea fi reduse la jumătate, în decursul următoarelor decenii. Problema este atât de serioasă încât Germania a şi creat un cuvânt prin care să o descrie „Schrumpf-Gessellschaft” (societatea care se contractă). 

Chiar dacă situaţia nu este la fel de dură în America, ea începe să se contureze. Un raport publicat luna trecută de Pew Research Center reliefa că rata natalităţii în rândul imigranţilor din SUA au scăzut de la 102 naşteri la 1.000 de femei în 2007, la 87,8 naşteri la 1.000 de femei în 2012. În acest context, rata natalităţii totale din Statele Unite a ajuns la 64 de naşteri la 1.000 de femei, un număr mult prea mic pentru a susţine nivelul actual al populaţiei. 

Mai mult, ţările sărace şi extrem de fertile se confruntă şi ele cu o scădere a ratei natalităţii. Din 1960 până în 2009, rata naşterilor din Mexic a scăzut de la 7,3 naşteri de copii vii la o femeie, la 2,4. În India, s-au înregistrat scăderi similare, de la 6 la 2,5 iar în Brazilia rata naşterilor a fost redusă de la 6,15 la 1,9. Chiar şi în Africa de Sud, acolo unde rata natalităţii rămâne de relativ 4,66, specialiştii susţin că fertilitatea va scădea îngrijorător până în 2070. 

De ce se întâmplă acest lucru? Oamenii de ştiinţă care studiază dinamica populaţiei susţin că este vorba de un fenomen numit „tranziţie demografică”. 

„Timp de sute de mii de ani, pentru ca omenirea să poată supravieţui epidemiilor, războaielor şi foametei, rata natalităţii trebuia să fie foarte crescută”, explică Warren Sanderson, profesor în cadrul Stony Brook University. În cele din urmă, mulţumită tehnologiei rata mortalităţii a început să scadă în Europa şi America de Nord iar numărul populaţiei a crescut. Însă, cu timpul, şi rata natalităţii a început să scadă iar populaţia s-a stabilizat. 

„Tranziţia demografică este o un transfer între două stări diferite care se manifestă pe perioade lungi: de la rate crescute ale mortalităţii şi natalităţii, la rate scăzute ale mortalităţii şi implicit natalităţii”, a încheiat Sanderson.