„Prezicerea” sexului copilului, mit sau realitate?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Tehnologia medicală care permite selectarea sexului viitorului copil este disponibilă în Australia de câţiva ani, dar ea este utilizată doar  în cazuri medicale speciale, ca atunci când unul dintre părinţi are o boală ce se poate transmite dacă fătul are un anumit sex. 

Restul părinţilor, care din diverse medicale îşi doresc ca urmaşii lor să aibă un anumit sex, recurg la diverse metode pentru a încerca să influenţeze sexul copiilor. 

În anii `60, ideea conform căreia poţi alee sexul copilului în funcţie de perioada de ovulaţie a fost popularizată de Shettles şi Rorvik în cartea lor „How to Choose the Sex of Your Baby”. Ideea lui Shettles era aceea că spermatozoizii cu cromozom Y (care duc la formarea unui făt de sex masculin) înoată mai repede decât spermatozoizii cu cromozom X (care duc la formarea unui făt de sex feminin), motiv pentru care dacă viitorii părinţi întreţin relaţii sexuale în perioada apropiată ovulaţiei, ovulul va fi fertilizat de un spermatozoid cu cromozom Y. Totuşi, spermatozoizii cu cromozom Y sunt rapizi dar mor tineri. Dacă actul sexual are loc cu câteva zile înainte de ovulaţie, spermatozoizii cu cromozom Y mor înainte de a ajunge la ovul. 

Dar ce spune ştiinţa despre această credinţă?

Două studii realizate în anii `70 indicau că actul sexual realizat în apropierea ovulaţiei duce mai curând la naşterea fetelor, în timp ce realizarea actului sexual la mai mult timp de la ovulaţie pare să fie asociată cu o mai mare probabilitate de a naşte băieţi. Deşi asocierile dintre programarea actului sexual şi naştere copiilor de un anumit sex nu au fost semnificative, cele două studii au contrazis teoria lui Shettles. 

De atunci, nu au existat dovezi concrete legate de acest subiect. Poate cel mai cunoscut studiu pe această temă a fost realizat de epidemiologul Allen Wilcox care nu a găsit nicio dovadă care să sugereze că programarea actului sexual în funcţie de ovulaţie ar duce la formarea feţilor de un anumit sex. Singura constatare a venit să contrazică iar teoria lui Shettles, deoarece studiul a găsit o mică legătură între sexul realizat înainte de ovulaţie şi probabilitatea ca fătul să aibă sex feminin. 

Dacă programarea sexului în funcţie de ovulaţie nu duce la stabilirea sexului bebeluşului, atunci ce?

Unele studii sugerează că naşterea bebeluşilor de sex masculin este mai des întâlnită în timpul războaielor şi a conflictelor, atunci când rata mortalităţii bărbaţilor este mare. 

Totuşi, există şi studii contradictorii care sugerează că stresul duce, de fapt, la naşterea fetelor. Cauza acestui fenomen este necunoscută, însă ar putea fi legată de o creştere a sensibilităţii spermatozoizilor cu cromozomi Y în timpul perioadelor stresante sau de o schimbare hormonală care favorizează naşterea fetelor atunci când vremurile sunt grele. 

Alte cercetări s-au concentrat asupra dietei pe care o are mama şi legătura pe care aceasta o poate avea cu naşterea copiilor de un anumit sex. Studiile au indicat că mamele care consumau cereale la micul dejun aveau mai multe şanse de a naşte băieţi. Alte cercetări au subliniat că un consum ridicat de alimente sărace în grăsimi, dar bogate în calciu, favorizează naşterea fetelor. 

Într-un alt studiu, un cercetător respectat din Suedia a realizat un studiu pentru a analiza acurateţea metodei de predicţie a sexului bebeluşului bazată pe calendarului chinezesc lunar. Această metodă are la bază un tabel „îngropat într-un mormânt timp de 700 de ani”. Din nefericire, studiul a demonstrat că nici această metodă nu dă rezultatele aşteptate. (Varianta online a metodei de calcul poate fi accesată aici) 

Poate unul dintre cele mai interesante studii realizate pe această temă a fost realizat pe copii a celor mai bogaţi 400 de americani incluşi în topul Forbes din 2009. În acest studiu realizat pe miliardari în dolari (unde Bill Gates se afla în top) s-a descoperit că bărbaţii care au moştenit averile aveau mai multe şanse de a avea băieţi, comparativ cu restul subiecţilor care îşi creaseră singuri averile şi comparativ chiar şi cu restul populaţiei. La rândul lor, moştenitoarele aveau mai multe şanse de a avea ca urmaşi, fete (deşi în acest caz, eşantionul a fost mult prea mic pentru a se putea realiza concluzii). 

Ca urmare a acestor rezultate, autorul studiului a sugerat că bogăţia şi lipsa stresului duc la naşterea fiilor. Potrivit lui, miliardarii care îşi formează singuri imperiu fie sunt prea stresaţi, fie este posibil ca ei să fi deveniţi părinţi înainte de a deveni bogaţi. 

Sursa: Science Alert