Tradiţii româneşti: ce obiceiuri de Paşte există în Bistriţa-Năsăud?

În Bistriţa-Năsăud, ouăle sunt vopsite în Vinerea Mare. La ţară, mai ales, ouăle crude sunt învelite într-o bucată de ciorap cu trifoi, talpa-gâştei, păpădii sau alte plante şi introduse într-o fiertură de coji de ceapă roşie. Odată fierte, ele au şi decoraţiuni rezultatele din urmele pe care le lasă plantele pe coajă.

În satul Salva, de lângă Năsăud, în care locuiesc multe femei ce confecţionează costume populare cusute cu mărgele, există obiceiul ca, după ce au fost înroşite, ouăle să fie învelite într-o zale de mărgele care le oferă protecţie şi un farmec aparte.

• Peste 60.000 de elvețieni au ieșit în stradă pentru politici mai dure împotriva schimbărilor climatice
• Tronul lui Alexandru Ioan Cuza și sabia primită de la sultanul Abdul Medjid I, într-o nouă…

Procedura este una destul de complicată, întrucât se ia fiecare mărgea şi se coase pe un şir care împrejmuieşte oul ca o armură.

În Sâmbăta Mare, în Bistriţa-Năsăud, gospodinele fac în cuptor pască dulce şi sărată, dar şi cozonac. Pasca sărată este făcută în special în satele în care trăiesc etnici maghiari şi germani, reţeta fiind luată de la aceştia, iar cea dulce în zona de nord a judeţului, în satele învecinate cu Bucovina. Pasca sărată este mâncată ca aperitiv, iar cea dulce ca desert.

În noaptea de Înviere, oamenii duc la biserică un coş cu ouă roşii, pască şi slănină, pentru ca bucatele să fie sfinţite de preot. În ziua de Paşte, mulţi merg la biserică îmbrăcaţi în costume populare care au cel puţin un obiect vestimentar nou.

Tot în prima zi de Paşte, de dimineaţă, în satele de pe Valea Bârgăului şi de pe Valea Sălăuţei, copiii merg din casă în casă să le ureze oamenilor sărbători fericite şi să vestească Învierea Domnului. Obiceiul se numeşte „În pciez” şi reprezintă o întrecere între copii să adune cât mai multe ouă vopsite.

În după-amiaza zilei de Paşte, copiii, mai ales, se adună în curtea bisericii, după Vecernie, să „ciocănească” ouăle cu banul, miza jocului fiind atât oul care poate fi câştigat de cel care îl nimereşte cu moneda, cât şi banii puşi în joc. Obiceiul este foarte vechi şi practicat în mai multe sate din judeţ. Copiii aşază pe pământ câte ou roşu, iar de la un metru distanţă aruncă bani spre el. Cel care reuşeşte să înfigă banul în ou, primeşte atât oul, cât şi restul monedelor. Tradiţia spune că învingătorul va avea o viaţă îmbelşugată.

În a doua zi de Paşte, fetele din Bistriţa-Năsăud sunt stropite cu parfum, obicei preluat de la germani şi maghiari. La ţară, fetele erau udate cu găleţi pline cu apă, însă în timp, s-a renunţat la această practică în favoarea parfumului sau a apei de colonie, obicei care se practică şi la oraş.

„Udătorii” îşi aleg cu grijă fetele pe care le stropesc cu parfum. De regulă, merg la casele celor pe care le simpatizează şi se străduiesc să le impresioneze cu un parfum scump. Se mai întâmplă însă ca, în glumă, în sticluţe de parfum să fie pusă doar apă, pe care udătorii o toarnă cu generozitate pe câte o fată ca să se amuze de reacţia ei, speriată că va trebui să-şi schimbe hainele din cauza mirosului puternic. Obiceiul udatului este unul cât se poate de amuzant şi, de regulă, se încheie cu câte o petrecere pe la casa fetelor cu mulţi udători sau admiratori.

Sursa: Mediafax