Ce ne face pe fiecare dintre noi unic? Cercetătorii au descoperit răspunsul

Rezultatele acestui studiu au fost publicate în prestigiosul jurnal ştiinţific Science, iar experţii afirmă că această cercetare ar putea oferi noi căi pentru tratarea afecţiunilor psihiatrice.

Cercetătorii au vrut să afle de ce gemenii identici nu sunt replici perfecte ale celeilalte persoane, chiar şi în cazul în care au fost crescuţi în acelaşi mediu. Pentru a afla răspunsul, oamenii de ştiinţă au folosit 40 de şoareci identici din punct de vedere genetic.

• ARCMEDIA își consolidează portofoliul producțiilor video: Dan Capatos se alătură echipei CANCAN începând cu ianuarie 2026!
• Țara din Uniunea Europeană cu cele mai supraevaluate locuințe

Şoarecii au fost ţinuţi într-o cuşcă complexă, cu 5 etaje, conectate prin tobogane de sticlă şi umplute cu jucării, schele, ghivece de lemn, locuri de cuibărit şi numeroase alte elemente. Spaţiul total disponibil pentru explorat era de aproximativ 5 metri pătraţi.

„Mediul era atât de bogat încât fiecare şoarece a avut parte de experienţe individuale”, a explicat Gerd Kempermann de la German Center for Neurodegenerative Diseases.

Chiar dacă şoarecii erau identici din punct de vedere genetic, iar mediul în care trăiau era acelaşi, indivizii prezentau un nivel diferit de activitate. Unii explorau foarte mult, alţii mai puţin.

Pentru că au dotat şoarecii cu un microcip special care emitea semnale electromagnetice, oamenii de ştiinţă puteau urmări mişcările şoarecilor, cuantificând comportamentul lor explorator.

„De-a lungul timpului, animalele ajungeau să difere din ce în ce mai mult în ceea ce priveşte experienţa şi comportamentul”, spune Kempermann. În trei luni, şoarecii au dezvoltat personalităţi foarte diferite.

Cercetătorii au descoperit că creierii şoarecilor care explorau cel mai mult produceau mai mulţi neuroni noi – proces cunoscut sub numele de neurogeneză – în hippocampus, centrul învăţării şi memoriei, decât animalele care erau mai pasive.

Şoarecii din grupul de control, ce erau ţinuţi într-un mediu mai puţin bogat, prezentau un nivel mai mic al dezvoltării cerebrale.

Kempermann şi colegii săi afirmă că studiul lor arată pentru prima dată cum experienţele personale şi comportamentul ce rezultă din acestea contribuia la individualizare, astfel că nici genetica, nici mediul nu pot produce individual această dezvoltare personală.

„Neurogeneza la vârstă adultă are loc şi în hippocampusul oamenilor”, spune Kempermann. „Aşadar, presupunem că am descoperit un fundament neurobiologic pentru individualitate ce este valabil şi în cazul oamenilor”, a explicat cercetătorul.

Descoperirea oferă noi indicii despre cum funcţionează creierul şi ar putea duce la o mai bună înţelegere a proceselor de învăţare şi de îmbătrânire, spune Ulman Lindenberger, directorul Center for Lifespan Psychology din cadrul Max Planck Institute for Human Development din Berlin.

„Dacă privim acest studiu dintr-o perspectivă educaţională şi una psihologică, rezultatele experimentului sugerează că un mediu bogat stimulează dezvoltarea personalităţii”, spune Lindenberger.

Studiul este însoţit în jurnalul Science de un comentariu al cercetătorilor Olaf Bergmann şi Jonas Frisen de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia. Cei doi specialişti afirmă că această cercetare este utilă în două moduri distincte: „Înţelegerea moleculară a neurogenezei va ajuta la conceperea raţională a unor noi clase de medicamente pentru afecţiunile psihiatrice. Apoi, acest studiu ne arată cum modul în care trăim ne modelează personalitatea”.

Sursa: AFP