De ce ni se schimbă preferinţele muzicale odată cu vârsta şi ce spune asta despre noi?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetarea sugerează că deşi, pe măsură ce înaintăm în vârstă ne implicăm din ce în ce mai puţin în ascultarea muzicii, aceasta continuă să fie un factor important în viaţa noastră. Potrivit oamenilor de ştiinţă se pare că gustul unui individ în materie de muzică se schimbă odată cu înaintarea în vârstă, cu scopul de a-i satisface nevoile psihologice şi sociale. 

Una din teoriile carete de oamenii de ştiinţă pe baza studiului sugerează că apelăm la muzică pentru a ne exprima identitatea şi pentru a ne defini, pentru ca apoi să o folosim ca vehicul social prin care le alegem partenerii. Ulterior, ajungem să folosim muzica drept expresie a inteligenţei şi a statutului nostru.  

Oamenii de ştiinţă susţin că acest studiu este primul care documentează modul în care oamenii se implică în muzică din adolescenţă, până la vârsta mijlocie. 

Folosind informaţii prelevate de la mai bine de un milioane de oameni pe o perioadă de peste 10 ani, oamenii de ştiinţă au divizat genurile muzicale în cinci categorii: uşoară, modestă, sofisticată, intensă, contemporană. În cele din urmă, specialiştii au creat grafice care să indice preferinţele în funcţie de grupa de vârstă. 

Cele cinci categorii menţionate anterior cuprind mai multe genuri muzicale care au în comun anumite trăsături muzicale şi psihologice, precum complexitatea. 

În urma studiului s-a constatat că prima mare perioadă muzicală este adolescenţa, definită de o „explozie” de muzică din categoria „intensă” urmată de o creştere treptată a muzicii de „contemporane”. Muzica „intensă”, precum punk-ul şi metal, ating un punct maxim în adolescenţă şi scad în perioada de maturitate timpurie, până ce muzica „contemporană”, precum pop-ul şi rap-ul, încep să crească şi să bucure până ce individul ajunge la vâsrta mijlocie.

„Anii adolescenţei sunt adesea dominaţi de nevoia de a stabili o identitate, iar muzica este un mod ieftin şi eficient prin care să faci asta. Efortul adolescenţilor de a căpăta independenţa ia adesea forma unei poziţia contrare a statu-quo-ului stabilit de părinţi. Muzica «intensă», văzută ca agresivă şi caracterizată drept zgomotoasă are o conotaţie de revoltă şi îi ajută pe adolescenţi să semnaleze o cerere de autonomie, adică să facă o schimbare cheie pentru această perioadă a vieţii”, susţine dr. Jason Rentfrow, coordonatorul studiului. 

După această perioadă caracterizată de muzică „intensă”, urmează o perioadă a muzicii „contemporane” şi a celei „uşoare” (electronic şi R & B ), ambele considerate „romantice, pozitive din punct de vedere emoţional şi dansante”. 

„Odată ce oamenii depăşesc perioada în care au nevoie să îşi impună autoritatea, următoarea «provocare» constă în găsirea dragostei”, a explicat Rentfrow. 

„Ceea ce indică rezultatele este că aceste forme de muzică consolidează dorinţa de intimitate şi ajută la crearea unor medii unde oamenii se adună cu scopul de a stabili relaţii apropiate. În timp ce prima perioadă muzicală este despre obţinerea independenţei, următoarea perioadă se referă la acceptarea individului de către ceilalţi”, au notat autorii studiului. 

Pe măsură ce omul se apropie de vârsta mijlocie ia contur ultima perioadă muzicală identificată de cercetători, care este dominată de muzica încadrată în categoria „sofisticată” (jazz şi muzică clasică) şi „nepretenţioasă” (country, folk şi blues). Potrivit oamenilor de ştiinţă ambele dimensiuni sunt văzute drept „pozitive şi relaxante”. În timp ce muzica „sofisticată” indică estetica complexă a culturii înalte care ar putea fi asociată cu statutul, muzica de tip „nepretenţioasă” exprimă sentimente legate de dragoste, de familie sau de pierderea cuiva, relevând experienţe pe care indivizii le-au avut de-a lungul vieţii. 

„Datorită eşantionului foarte mare am reuşit să identificăm tendinţe muzicale asociate cu vârsta foarte puternice. Mi se pare fascinant că un comportament banal, cum este ascultarea muzicii, este asociat cu atât de multe aspecte psihologice, precum personalitatea şi vârsta”, a declarat Arielle Bonneville-Roussy de la Cambridge. 

Sursa: University of Cambridge