E oficial: satelitul GOCE se va prăbuşi pe Terra în 2-3 săptămâni. „Nu ştim exact unde sau când”, spun specialiştii

„Credem că acest lucru se va întâmpla nu mai devreme de două săptămâni şi nu mai târziu de trei săptămâni„, a declarat Rune Floberghagen, coordonatorul misiunii GOCE.

Aşteptată de mai multe săptămâni, epuizarea rezervelor de carburant s-a produs luni, în jurul orei 03.20 GMT. ESA a anunţat într-un comunicat „încheierea misiunii” acestui satelit.

• Cât trebuie să plătească turiștii care vor să vadă Fontana di Trevi din Roma?
• Cel mai înalt diplomat al Chinei a acuzat SUA că acționează ca „polițist al lumii”

Cea mai mare parte din corpul satelitului, care are o lungime de 5,3 metri şi o greutate de peste o tonă, se va dezintegra la intrarea în atmosferă, potrivit ESA, însă este posibil ca mai multe resturi „de talie mică” să ajungă la suprafaţa Terrei.

„Nu putem încă să prezicem nici momentul, nici locul în care acestea vor cădea„, a adăugat ESA, întrucât satelitul nu va mai fi controlat în acele momente de operatorii săi. Zona care ar putea fi afectată va fi totuşi cunoscută cu o precizie mai mare pe măsură ce se apropie momentul intrării în atmosferă.

O campanie internaţională promovată de Comitetul de coordonare inter-agenţii pentru deşeurile spaţiale (Inter-Agency Space Debris Coordination Committee/ IADC) va asigura supravegherea prăbuşirii pe Terra a satelitului GOCE.

Din martie 2009, GOCE pluteşte pe o orbită terestră, „la o altitudine excepţional de mică pentru un satelit de cercetări ştiinţifice”, precizează ESA.

Gradiometrul său, instrumentul care măsoară gravitaţia în 3D, a permis cartografierea variaţiilor înregistrate de gravitaţia terestră, „cu o precizie de neegalat”, a subliniat ESA.

Oamenii de ştiinţă au exploatat de asemenea datele transmise de GOCE pentru a alcătui prima hartă din lume de înaltă rezoluţie a frontierei dintre scoarţa terestră şi manta, denumită „moho” (discontinuitatea Mohorovičić).

GOCE a devenit astfel „primul seismograf de pe orbită” atunci când a detectat undele sonore produse de puternicul seims care a lovit Japonia pe 11 martie 2011.

Misiunea trebuia să dureze iniţial 20 de luni, dar ESA a decis să o prelungească până la sfârşitul anului 2012, întrucât consumul de carburant era considerabil mai puţin important decât se prevedea.

În august 2012, cercetătorii însărcinaţi cu controlarea satelitului au decis să îl aducă pe o orbită mai joasă, făcându-l să coboare de la altitudinea de 255 kilometri la aceea de 224 kilometri. Această „a doua misiune GOCE” a condus la „creşterea preciziei şi a rezoluţiei măsurătorilor sale”.

Fără a fi chiar nul, riscul pe care îl prezintă prăbuşirea satelitului GOCE pentru oameni este considerat „foarte scăzut” de către experţi.

„Riscul de a fi atins de un rest desprins dintr-un vehicul spaţial este de 65.000 de ori mai mic decât acela de a fi lovit de fulger”, a aprecizat, vineri, Christoph Steiger, directorul de operaţiuni pentru GOCE.

Evenimentul nu este nici el unul excepţional. „Obiecte care au masa lui GOCE cad unul pe săptămână, în medie”, acestea fiind vechi sateliţi sau module ale rachetelor lansatoare, a precizat la rândul său Fernand Alby, directorul departamentului de monitorizare a deşeurilor spaţiale din cadrul Centrului Naţional pentru Studii Spaţiale (CNES) din Franţa.

GOCE a fost construit înainte de intrarea în vigoare, în 2008, a unui acord internaţional care i-a constrâns pe constructorii de sateliţi ştiinţifici să îi înzestreze cu un sistem de propulsie care să îi facă să se prăbuşească în mare, departe de zonele locuite, la încheierea misiunilor lor.

Sursa: Mediafax