Când eşti îndrăgostit, te prosteşti: specialiştii au confirmat ştiinţific această idee

Studiul a cuprins 43 de participanţi care erau implicaţi într-o relaţie amoroasă de mai puţin de o jumătate de an; participanţii au fost rugaţi să îndeplinească un număr de sarcini în cursul cărora trebuiau să diferenţieze, cât mai rapid posibil, informaţia relevantă de cea irelevantă.

Cu cât erau mai îndrăgostiţi, cu atât participanţii s-au dovedit mai puţin capabili să ignore informaţia irelevantă; astfel, intensitatea dragostei pe care o simţeau era corelată cu capacitatea de a se concentra a persoanei respective. Nu s-a constatat nicio diferenţă între femei şi bărbaţi, din acest punct de vedere. Rezultatele studiului au apărut în jurnalul Motivation and Emotion.

• Cât de fericiți trebuie să fim pentru a reduce riscul de boli cronice?
• Câți dintre americani sunt de acord cu Donald Trump în ceea ce privește Groenlanda

Participanţii au ascultat piese muzicale care deşteptau sentimente romantice şi au fost rugaţi să se gândească la un eveniment romantic, pentru a le intensifica sentimentele. 

Au completat, de asemenea, un chestionar cu ajutorul căruia a fost evaluată intensitatea sentimentelor de dragoste pe care le încercau. 

În mod interesant, rezultatele acestui studiu, condus de Henk van Steenbergen, au fost întrucâtva diferite de cele ale unor studii anterioare pe aceeşi temă. 

Studii precedente arătau că abilitatea de a ignora informaţia care distrăgea atenţia era o condiţie necesară pentru menţinerea unei relaţii romantice pe termen lung. Aşa-numitul control cognitiv exercitat asupra propriei persoane şi capacitatea de rezista tentaţiilor care ar fi putut ameninţa relaţia erau esenţiale pentru o dragoste îndelungată.

În acest nou studiu, însă, participanţii se implicaseră într-o relaţie romantică abia cu câteva luni în urmă.

„Când abia ai intrat într-o relaţie romantică, probabil că îţi este mai greu să te concentrezi asupra altor lucruri, fiindcă îţi foloseşti o mare parte a resurselor cognitive gândindu-te la persoana iubită”, spune Van Steenbergen. „Pe de altă parte, pentru o dragoste durabilă, într-o relaţie pe termen lung, pare esenţial să fii capabil de un control cognitiv corespunzător.”

În timp, găsirea unui echilibru între controlul cognitiv mai puternic sau mai scăzut se poate dovedi un factor fundamental pentru o relaţie de succes.

După cum spune Van Steenbergen, legătura dintre dragostea romantică şi controlul cognitiv este un câmp nou de cercetare. 

Motivul pentru care dragostea romantică este asociată cu schimbări în ceea ce priveşte controlul cognitiv este încă necunoscut. Ar putea fi vorba despre faptul că îndrăgostiţii îşi folosesc majoritatea resurselor cognitive pentru a se gândi al persoana iubită, ceea ce îi lasă fără resurse pentru îndeplinirea unor sarcini mai plictisitoare. Dar e posibil şi ca lucrurile să stea invers: oamenii care au un control cognitiv mai redus ar putea încerca sentimente mai intense de dragoste decât cei care au un control cognitiv mai puternic. Cercetările viitoare ar urma să abordeze şi să clarifice această problemă.

Sursa: Science Daily