Top 10 locuri de neînlocuit de pe Terra: zonele cu cele mai importante aglomerări de specii ameninţate

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un munte acoperit de ceaţă din Columbia, care cândva era asaltat de comerţul de cocaină. Este considerat cea mai importantă rezervaţie naturală care nu poate fi înlocuită potrivit unei analize care a luat în calcul fiecare zonă protejată de pe planetă. 

Printre animalele spectaculoase care se adăpostesc în parcul naţional Sierra Nevada de Santa Marta (1) se numără broasca arlechin şi papagalul Pyrrhura viridicata, ambele specii fiind pe cale de dispariţie din cauza pierderii habitatului. De fapt, mai toate animalele de aici au avut de suferit mai întâi din cauza plantaţiilor de droguri şi apoi din cauza erbicidului pe care guvernul l-a pulverizat aici în încercarea de a distruge plantele ilegale. 

Santa Marta    (Foto: Robin Moore)

„Frumosul munte care nu este departe de oraşe, este colonizat de oameni bogaţi care îşi fac aici o a doua reşedinţă”, a explicat dr. Ana Rodrigues, cercetător în cadrul institutului francez CEFE-CNRS şi autorul studiului. Din cele 173.000 de rezervaţii naturale analizate, specialiştii susţin că 138 sunt „de neînlocuit”. 

A doua „cea mai de neînlocuit” rezervaţie naturală se întinde pe mai multe dealuri din India numite „Western Ghats” (2), un loc în care elefanţii asiatici macacii cu cozi de leu, caprele de munte rare şi multe alte specii de animale se străduiesc să supravieţuiască într-un spaţiu restrâns alături de oameni. 

„Este unul dintre punctele fierbinţi ale biodiversităţii, dar în acelaşi timp este şi locul cu cea mai mare densitate a populaţiei”, a declarat dr. TR Shankar Raman. 

Pădurea tropicală era deja fragmentată de plantaţii de ceai, cafea şi cauciuc, iar acum ea este iar împărţită de drumuri şi mine noi. „Axistă multe specii aici care vor fi pierdute”, au mărturisit specialiştii. 

De asemenea, în acest top se regăsesc şi junglele Atsinanana, din Madagascar (3), unele dintre cele mai fierbinţi puncte ale biodiversităţii. Din păcate, speciile de aici sunt afectate puternic de defrişări. Aceste jungle adăpostesc ultimii 100 de lemurieni din specia Prolemur simus şi un alt lemurian trecut pe lista roşie a animalelor periclitate, Varecia rubra. 

Un alt sit ajuns în acest top se găseşte pe insulele din Golful California (4). Aceste teritorii sunt desebit de importante pentru speciile pe cale de dispariţie de iepuri şi şoareci, precum şoarecele căprioară şi iepurele Sylvilagus mansuetus. 

Cel mai faimos sit din acest top este situat pe Insulele Galapagos (5), ce au devenit renumite mulţumită lui Charles Darwin care a studiat aici cintezele, păsările care l-au inspirat să creeze teoria evoluţiei. În prezent, multe dintre aceste păsări sunt pe cale de dispariţie. 

În topul celor 10 locuri de pe Terra considerate a fi de neînlocuit se află şi 2 situri vitale pentru amfibieni: regiunea muntoasă din Sri Lanka (6) şi podişurile din Venezuela (7)

În schimb, pădurea de pe coasta statului Queensland, Australia, este şi cea în acest top pentru marsupialele care trăiesc aici, precum oposumul Hemibelideus lemuroides sau cangurul de copac al lui Lumholtz (Dendrolagus lumholtzi).

Pe de altă parte, porcii spinoşi, bursucul (Mydaus) şi pangolinul au făcut ca insula Palawan (8) să intre şi ea în acest top. 

Marea Britanie este responsabilă pentru două dintre „cele mai de neînlocuit” situri naturale din insulele Henderson (9) şi Gough (10). Cele două locuri au fost identificate de Rodrigues şi colegii săi după o analiză a speciilor prezente aici.

Scopul acestui studiu este acela de a ne indica locurile fierbinţi din natură spre care să ne îndreptăm resursele pentru a le proteja. 

„Nu putem doar să presupunem că un loc numit «protejat» chiar are parte de atenţia necesară. Este foarte uşor să aprobăm o lege şi să ne asigurăm că totul este bine realizat pe hârtie”, a declarat Rodrigues, care a explicat şi că jumătate din cele 10 locuri ajunse în top nu au parte de protecţia Unesco. 

Mare parte dintre cele 138 de situri de neînlocuit sunt pe insule şi munţi de la tropice. Acest lucru este explicat prin faptul că în apropiere de ecuator există mai multe specii. De asemenea, în zone izolate se găsesc mai multe specii unice. 

(Harta „celor mai de neînlocuit situri”)    (Foto: IUCN)