De unde se trag amerindienii? Genomul unui copil care a trăit acum 24.000 de ani oferă un răspuns surprinzător

Cercetătorii au prelevat un eşantion minuscul (0,15 grame) din scheletul acelui copil, ale cărui rămăşiţe pământeşti au fost descoperite în situl paleolitic Mal’ta din Siberia la sfârşitul anilor 1920. Oamenii de ştiinţă au reuşit să extragă suficient ADN pentru a analiza genomul, „cel mai vechi decriptat până în prezent de la un om anatomic modern”, au subliniat autorii studiului publicat în revista britanică Nature.

Ei l-au comparat apoi cu genomul oamenilor actuali, în special cu cel al populaţiilor amerindiene, a căror genealogie rămâne foarte controversată, pentru a încerca să elucideze misterul originilor acestora.

• Cel mai mare pește ferăstrău documentat vreodată, descoperit eșuat pe o plajă din Florida
• Rămășițe dintr-o peșteră din Bulgaria dezvăluie surprize despre primii Homo sapiens din Europa

Teoria dominantă de aproape 100 de ani spune că primii oameni care au păşit în America au fost triburi asiatice care au traversat Oceanul Pacific, trecând prin strâmtoarea Bering, în urma unei glaciaţiuni care a dus la scăderea nivelului mărilor între coastele siberiene şi Alaska.

Însă, deşi amerindienii par într-adevăr să fie apropiaţi genetic de populaţiile din Asia Orientală, alte indicii au venit să pună sub semnul întrebării această teorie. Este vorba mai ales de cranii ce prezintă caracteristici incompatibile cu o morfologie asiatică, aparţinând unor oameni care au trăit în America cu mult înainte de sosirea europenilor după descoperirea „Lumii Noi” de Cristofor Columb.

ADN-ul mitocondrial al copilului siberian, transmis exclusiv pe linie maternă, aproape a dispărut în totalitate în zilele noastre, însă el era deosebit de frecvent (peste 80%) la vânătorii-culegători europeni de la sfârşitul paleoliticului şi din mezolitic.

În ceea ce priveşte ADN-ul său nuclear, transmis de tată prin cromozomul Y, el îl precede pe cel al populaţiilor occidentale actuale şi se află la baza celor mai multe triburi amerindiene, fără să prezinte o asemănare puternică cu populaţiile asiatice.

„Estimăm că între 14% şi 38% dintre strămoşii amerindienilor ar fi putut avea ca origine genetică” această populaţie siberiană din paleolitic, scriu autorii studiului, coordonaţi de Eske Willerslev, genetician la Muzeul de Istorie Naturală al Danemarcei.

Strămoşii amerindienilor se desprinseseră deja probabil de cei ai asiaticilor atunci când s-a produs această încrucişare cu vânătorii-culegători siberieni. Dar această filiaţie precede momentul în care populaţiile amerindiene s-au diversificat în Lumea Nouă, au precizat autorii studiului.

Altfel spus, „semnătura genetică occidentală prezentă la amerindienii actuali nu provine doar de la încrucişările” realizate după descoperirea Americii de Cristofor Columb, „aşa cum se crede adeseori, ci chiar din moştenirea lăsată de primii americani”, au adăugat ei.

Analiza unui al doilea eşantion de ADN, prelevat de la un alt schelet al unui siberian, vechi de 17.000 de ani, a confirmat rezultatele studiului, prin obţinerea unei semnături genetice similare.

Surse: Mediafax, BBC News, GeoGenetics