De ce nu arătăm bine într-un selfie. Ce trebuie să facem pentru o poză reuşită

Este adevărat că de multe ori doar avem impresia că nu arătăm bine într-un selfie, pentru că de fapt arătam diferit de cum ne percepem noi.

Suntem obişnuiţi să ne vedem chipul doar în oglindă, iar într-o poză în prim-plan este normal să arătăm altfel şi asimetria chipului nostru să fie mai evidentă.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Există însă şi o explicaţie ştiinţifică. După cum a demonstrat Daniel Baker, psiholog la Universitatea York din Marea Britanie, într-o fotografie contează foarte mult distanţa dintre chipul persoanei şi obiectivul camerei.

El s-a fotografiat de la distanţe diferite, folosind lentile cu diferite lungimi focale, astfel încât chipul lui a avut aceeaşi dimensiune în toate pozele.

Proporţiile erau însă total diferite, într-una din imagini tânărul arătând foarte ciudat, cu un nas uriaş, ochi bulbucaţi şi fără urechi. Care este explicaţia? Imaginea nu este deformată din cauza lentilelor sau a camerei foto folosite, ci din cauza distanţei.

În prima fotografie, Daniel stă la doi metri de camera foto, iar în ultima poză la doar 20 de cm. Astfel, nasul lui, care este şi mai aproape de lentilă decât restul camerei, pare foarte mare, disproporţionat.

El spune că şi în viaţa reală apare acest fenomen al modificării proporţiilor în cazul unei apropieri, dar oamenii nu observă de obicei asta.

Daniel se regăseşte cel mai mult în fotografia din centru, unde era la 40 cm distanţă de cameră. Este imaginea pe care el o are despre chipul său, pentru că aceasta este şi distanţa firească atunci când se vede într-o oglindă.

Fotografii care realizează portrete folosesc de regulă lentile cu lungimi focale mai mari, care oferă un aspect mai natural şi mai frumos chipului.

Surse: Time, Daniel’s Visionarium