A fost descoperit cel mai vechi strămoş al erbivorelor, cheia pentru a descifra misterul unei importante „revoluţii a vieţii de pe Terra”

Scheletul parţial al acelui animal, Eocasea martini, care avea o lungime de aproximativ 20 de centimetri, reprezintă „prima legătură dintre carnivore şi erbivore”, a declarat paleontologul Robert Reisz, profesor la Universitatea din Toronto, Canada, principalul autor al acestei descoperiri, prezentată miercuri în revista americană PLOS ONE.

Eocasea martini era un animal care, deşi era carnivor, prezenta anumite caracteristici care aparţin unor specii de erbivore, a precizat acelaşi cercetător, indicând cu această ocazie faptul că doar o parte din craniu, cea mai mare parte a coloanei vertebrale, pelvisul şi un membru inferior au fost descoperite în statul american Kansas.

• Un sat din Anglia cu o singură stradă a ajuns mare atracție pentru turiști
• Cât de periculoase sunt cu adevărat deșeurile din spațiu pentru avioanele Pământului?

Acest animal, care a trăit cu 80 de milioane înainte de apariţia dinozaurilor, făcea parte din grupul sinapsidelor, care include primele erbivore terestre şi marii prădători, strămoşi ai mamiferelor moderne.

Înainte de apariţia erbivorelor, la scurt timp după dezvoltarea Eocasea martini, animalele terestre, toate carnivore, se devorau între ele sau se hrăneau cu insecte. Apariţia erbivorelor „a reprezentat o revoluţie a vieţii de pe Terra, întrucât vertebratele au putut avea acces direct la vastele resurse alimentare oferite de vegetale”, a subliniat coordonatorul studiului.

La rândul lor, aceste erbivore, care s-au înmulţit şi au crescut în mărime, au devenit o sursă importantă de hrană pentru marii prădători.

Astfel, Eocasea martini a fost primul animal care a iniţiat un proces ce a condus la ecosistemul terestru actual, în care există un număr mare de erbivore care asigură aportul alimentar pentru un număr tot mai redus de mari prădători, afirmă profesorul Reisz.

Acest fenomen s-a produs, apoi, separat, şi în alte grupuri de animale, cel puţin de cinci ori.

„Odată ce calea către modul de alimentaţie erbivor a fost deschisă de Eocasea martini, numeroase grupuri de animale nu au încetat să evolueze, pentru a-şi dezvolta aceleaşi trăsături”, permiţând digerarea celulozei, o glucidă, principala sursă de energie furnizată de plante.

„Primii dinozauri erau toţi carnivori, înainte ca un număr mare dintre ei să devină erbivori”, pe parcursul evoluţiei, afirmă autorii studiului. Dar, „nu înţelegem deocamdată de ce această evoluţie a carnivorelor către erbivore nu s-a produs mai devreme şi nici motivul pentru care ea s-a produs separat, în mai multe grupuri de animale”, au adăugat ei.

Studiul a fost realizat în colaborare cu Jörg Fröbisch, paleontolog la Museum für Naturkunde din Berlin şi profesor la Universitatea Humboldt din capitala Germaniei.

Surse: Mediafax, Universitatea din Toronto