Misterul zborului MH370. Detaliul care dă speranţă rudelor pasagerilor. ”Ar putea fi încă în viaţă”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Rudele celor 239 de pasageri şi membri ai echipajului se agaţă  de speranţa pe care le-o oferă lipsa acestui semnal de urgenţă.

Teoretic, acest lucru poate fi explicat prin faptul că avionul Malaysia Airlines ar fi aterizat în siguranţă undeva, iar oamenii de la bord ar putea fi încă în viaţă.

Familiile pasagerilor au adresat guvernului din Malaysia o listă cu 12 de întrebaări despre dispariţia avionului, cele mai multe dintre ele fiind legate de radiobaliza care emite semnalul de localizare.

Radiobaliza de localizare a aeronavei, care este concepută special ca să se activeze în momentul impactului, nu poate fi dezactivată de piloţi sau de răpitori, în cazul deturnării avionului.

Ea este alimentată de baterii şi inaccesibilă membrilor echipajului. Prin urmare, această radiobaliză ar fi trebuit să se activeze automat.

Cu toate acestea, experţii contactaţi de CNN spun că, în cazul unei prăbuşiri în ocean, sistemul putea să se defecteze.
Există câteva explicaţii posibile: poate în momentul impactului radiobaliza s-a stricat sau poate antena ei s-a rupt de fuselaj.

Mai plauzibil este însă ca radiobaliza să fi fost activată, dar avionul s-a scufundat aşa de repede (în mai puţin de 50 de secunde) încât nu a mai avut timp să trimită primul semnal de urgenţă. Radiobalizele nu funcţionează sub apă.

Deocamdată nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu sistemul de localizare şi de ce nu a transmis niciun semnal de urgenţă.
Astfel, unele din rudele pasagerilor cred că avionul ar putea fi intact pe undeva, iar călătorii ar mai putea fi salvaţi.

Balizele emit un semnal electronic de urgenţă, ajutând astfel la localizarea epavei. Pentru că funcţionează pe bază de unde radio, ele nu funcţionează sub apă, precizează compania care le-a produs, Honeywell.

Cursa MH370 a avut patru balize de localizare. Două se aflau în zona unde erau ţinute şi vestele de salvare şi putea fi activate manual sau la contactul cu apa, una se afla în cabina piloţilor, iar alta era fixată lângă uşa din spate şi conectată la o antenă de pe partea de sus a avionului. Aceasta putea fi activată de pilot sau la impact, automat.

După ce este activată, o radiobaliză emite semnale scurte, codificate, pe 3 frecvenţe diferite, care pot fi recepţionate de avioanele care caută epava. Una din aceste frecvenţe, cea de 406 MHz, poate fi recepţionată şi de sateliţii geostaţionari. În cazul cursei Malaysia Airlines, nici acest semnal nu a fost detectat.

Căutările cu submarinul vor continua

Căutările efectuate cu ajutorul unui submarin pentru găsirea epavei avionului Boeing 777 al Malaysia Airlines în Oceanul Indian se vor intensifica, a anunţat luni premierul australian, precizând că este „foarte improbabil” ca rămăşiţele să fi rămas la suprafaţă, relatează AFP.

„Este foarte improbabil în acest stadiu să găsim vreun fragment de avion la suprafaţa oceanului„, a declarat Tony Abbott în cursul unei conferinţe de presă la Sydney. La peste 50 de zile de la dispariţia sa, „majoritatea componentelor (avionului) înghiţite de apă trebuie să se fi scufundat”, a declarat el.

Căutările cu submarinul vor fi intensificate şi extinse, „dacă va fi necesar, la toată zona de impact estimată, respectiv 700 de kilometri pe 80”, a adăugat el.

Zborul MH370 al Malaysia Airlines a dispărut la 8 martie cu 239 de persoane la bord, dintre care 153 de chinezi.

Avionul, care făcea legătura între Kuala Lumpur şi Beijing, s-ar fi scufundat în sudul Oceanului Indian, dar nicio urmă materială a aparatului nu a fost găsită, în pofida unei operaţiuni vaste de căutare navală şi aeriană, desfăşurată în largul coastelor estice ale Australiei.

Avioanele care pleacă din oraşul Perth către zona situată la 1.500-2.000 de kilometri „operează la limita” condiţiilor de securitate cerute, cu rotaţii lungi şi uneori realizate la altitudine joasă în condiţii meteo dificile, a subliniat premierul australian.

Zona de impact a aparatului a fost definită graţie sateliţilor care au înregistrat ultimele mişcări ale avionului, precum şi depistării ultrasunetelor provenite probabil de la cutiile negre înainte de descărcarea bateriilor.

Un robot sub forma unei torpile, echipat cu un sonar, Bluefin-21, a sondat 400 de kilometri pătraţi în jurul acestor emisii sonore timp de zece zile, fără vreun rezultat.

Robotul va continua căutările, dar Australia, care coordonează operaţiuni, analizează recursul la societăţi private pentru consolidarea dispozitivului şi scurtarea aşteptării familiilor care vor să afle ce s-a întâmplat cu rudele lor sau să recupereze cadavrele.

Surse: CNN, Mediafax